La o cafea

 Aburii calzi si aroma de cafea, telefonul in mana. Aka plimbarea de dimineata. Bine infofolita in haine calduroase, cizme imblanite cu blana de pe macar o oaie sau ce o fi in ele, starbucks cu de toate, si…. mergi. Cu nasul in telefon. 

Pana cand aud zarva mare. Pescarusi si gaste se cearta pe limba lor. Cineva s-a oprit langa rau ca sa le arunce paine. Ridic ochii si vad aburul apei cum se ridica peste copaci, peste case, iarba e acoperita de un strat de gheata, pescarusii zboara in cercuri planand deasupra gastelor adunate in formatiune de lupta.  This is Sparta! Parca le si aud! 

Pun telefonul in buzunar, imi strang degetele in jurul canii calde de cafea, inspir aerul tare de iarna, imi intorc fata catre soare si stau, cu ochii inchisi, ascultand pasarile, franturi de vorbe ce vin de pe pod, freamatul copacilor, si  beau cea mai buna gura de cafea ever.