Parenthood or....Parentjungle?

Auzeam mai in tinerete, ca a fii parinte da cu adevarat sens vietii, ca te implineste, ca te intregeste. Mi se parea o treaba serioasa si complicata, responsabilitate nenica! Ne gandeam ca o sa fie si la noi momentul dupa ce o sa mai copilarim putin. Eeeei bine, ne-am vazut de vacantele noastre, de luptele cotidiene, nu ne luasem gandul dar nici nu eram niste apucati care vor neaparat sa bifeze casuta cu un copil!
Pana cand a venit mogaldeata noastra, cu surle si trambite. Cele 8 luni ale lui in burtica au fost de fapt perioada noastra de maturizare. Si cum totul era acolo, la varful degetelor noastre, ne-am dat seama ca ne-am temut degeaba! Simteam mogaldeata cum da suturi prin burtica, il mangaiam si il pupam de pe atunci si asteptam cu TOOOAAAATA nerabdarea sa il tinem in brate. Au fost cele mai calde si mai placute momente cand l-am tinut in brate. Primele zile petrecute in trei, cele din maternitate, au fost de vis! Realmente de vis! cu zapada multa si aalba si fulgi mari, cu caldura din rezerva, cu bebelul care se uita la noi cu ochisori curiosi, cu degetele lui subtiri care ne cautau obrajii!
Si am venit apoi acasa, nu am apucat sa avem emotii sau sa ne intrebam daca ne descurcam sau nu, eram prinsi in tot soiul de activitati si bebelu era toata lumea noastra. Uitam de noi, uitam sa mancam, uitam sa dormim, maimutica noastra crestea sub ochii nostri. Si am ales sa fim doar noi trei, sa fim noi, sa fim toti trei un univers. Si am invatat din mers, si unde nu am stiut am intrebat. Si ne-a invatat bebe pe noi, si noi pe el. O simbioza mai perfecta de atat nu exista. Si intradevar e un adevarat sens al vietii acum.
Si acum vine partea...lumeasca, sau "gura lumii" cum zice Minnie. De cum am inceput sa iesim cu maimutica afara au inceput si Stie-Totii! fraaaate, dar orice faceai nu faceai bine! toti erau ultra-priceputi in cresterea copilului, si tu, parintele lui, erai tampul ce nu stia sa se incalce/imbrace singur! aveai nevoie de deschizatorii de conserve de ochi sa te invete ce si cum! Am simtit-o ca pe implicare fortata din partea acelora asa ca am zis Back Off! am cui sa cer sfaturi, atunci cand vreau si cand e necesar! oameni pe care aleg sa ii ascult pt ca stiu ca si-au crescut bine copiii! (super-mama stie ea despre cine vorbesc!;p), oameni ce se documenteaza si acum (multumi de carte!;p), oameni ce nu se cred zeitati pe pamant doar pt ca au copii! Si am inceput sa evit parcurile si alte locuri in care se aduna mamele capabile si super-puternice! Da' erau peste tooot! le cunosti, le identifici repede! umplu trotuarul cu carucioarele pt ca merg minim cate trei in linie, sunt la leagane, band Coca-cola si fumand, sau in magazine la haine si jucarii! si ele urla intre ele ca sa-si acopere copiii, care cresc nemaipomenit pt ca uite, sunt sociabili de mici: isi dau cu jucariile in cap in grupul mamelor, deci sigur sunt dezghetati si destepti!
Si Doamne-Fere sa nu ai ANUMITE marci la carucioare (sau cel putine 2 arucioare), ANUMITE marci la jucarii, ANUMITE marci la haine si accesorii! grupul popularelor te va manca de vie! "baaai dar ce nepriceputa esti! stai sa-ti arat eu cum se face! iaca cum (cacofonie intentionata) arunc eu banii pe toate astea, pt ca losere, eu si barbata-miu ne permitem si ne iubim copilu'! tu sarantocule si nedescurcaretule iti iubesti copilu doar de banii astia (mai putini ca ai mei), deci esti un parinte naspa! aaaa i-ai cumparat DOAR atatea haine? hai sa-ti arat meserie! uite aici haine, jucarii, de toate! vezi cum sta copilu' infipt intre ele? cu ochii benoclati in gadgeturi? si zanganele scumpe? vezi maaaa?"
Si te uiti la toata desfasurarea de forte si spui un GEEEEET LOOOOOST!  sperand ca poate s-or dumiri ca toate acele lucruri nu inseamna afectiune, nu inseamna un parinte mai bun! sunt doar cea mai rapida metoda de a-ti tine copilul ocupat cu jucarii in timp ce tu-ti vezi de placerile tale! pt ca pana la urma la asta se reduce totul! nu e afectiune mai multa si mai adevarata, e un orgoliu mult prea umflat si un dat-peste-nas ce-ti guverneaza toate alegerile vietii! Copiii au nevoie de afectiune, de exemple morale, nu de muschi umflati si tupeu! pt ca a fii parinte inseamna sa fii responsabil de lumina unui nou sufletel venit pe lume!