Trebuie perfectul?

Pe bune!!!!!!!
De multe ori zilele acestea mi-am amintit de profesoara de arta din facultate! ma gandesc deseori la ea pt ca este un exemplu de viata traita din plin, cu bune si rele! Are un fel de a privi lucrurile incat ai impresia ca se uita direct in esenta lor, iar atunci cand se gandeste la ceva, parca i se vad toate gandurile adunate pe frunte..Aceasta este perioada in care, cu mic cu mare, toti "pictorii" ne ocupam de festivalul anual de design..Fotografie, pictura, poezie, mobila..orice, lucram ore intregi dupa terminarea cursurilor, ascultam muzica buna, si faceam toti maiestrii..creativitatea era la loc de cinste, o veritabila scoala Bauhaus! amintiri cu adevarat superbe!...fie vorba intre noi, in acele vremuri mi-am cunoscut si eu ursuletul, asa ca...dupa cum ziceam, amintiri superbe! :)
Sa revin! mi-am amintit de ea, pt ca la cursul de arta orientala, ne spusese ca de exemplu, arabii puneau mare accent de divinitate, in special in arta. Arta europeana pune mai mult accent pe om, pe activitatile umane si pe natura. Europenii au incercat sa redea toate acestea, si chiar sa le imbunatateasca, pe cand arabii, glorificand divinitatea, nu pictau natura, nu pictau oamenii, ci doar combinatii de figuri geometrice. Si asta pt ca natura, ca si omul, apartineau divinitatii, erau create de aceasta si de aceea omul nu putea fi creator a ceva ce divinul crease deja! Toate lucrarile lor aveau, in mod intentionat, un defect, oricat de mic, si acesta era pt ca doar Dumnezeu poate fauri ceva perfect! Sfatul profesoarei fusese atunci, sa incercam sa facem cat putem de bine un lucru, dar sa nu-l facem perfect, sa ne bucuram de tot ce tine de "creatie" fara sa facem din perfectiune un scop, pt ca atunci pierdem toata placerea crearii!
M-am gandit la ea pt ca in ultimele zile am incercat sa fac totul perfect, am planuit in avans, am vrut sa fiu pregatita din toate punctele de vedere, si totul s-a desfasurat, in cele din urma, absolut in directia opusa planurilor mele! M-am opus curentului la inceput, am plans, am fost nervoasa, am simtit frustrarile de dimineata pana seara! incrancenare, nu gluma! tristete, lacrimi..tot pachetul! Vladutul sa straduia sa fie "rezistentza" pt amandoi, se lupta si el cu piticii lui...Pana cand, m-am oprit din lupta inutila impotriva curentului, si-am lasat sa se intample de la sine! Daca acum viata mi-a dat perioada asta, incerc sa iau ce pot mai bun din ea..mici cumparaturi si multe alte apucaturi de genul "baba sufera la frumusete", cafeluta de dimineata bauta printre perne in varful patului, cu geamul usor deschis, sorbind soarele si cerul senin, bucurandu-ma de linistea diminetii cand inca masinile nu claxoneaza pe strada, cand oamenii inca nu se agita pe strazi..M-am bucurat ca nu sunt la munca si nu vad "minunatiile" de acolo (bliaaaaac), m-am bucurat ca dorm cat vreau si nu stau 9 ore pe un scaun pt ca s-a trezit mai nou seful sa contorizeze minutele da pauza, care nu pot depasi 30 de minute pe zi...Uaaaau, e prima data cand vorbesc de munca in aceste zile! ma opresc aici!
Asa ca, Ubire, chiar mi-e doooooooor! de nu mai poooooot!!!! :x

Viata ca o telenovela!

Zilele acestea am fost ca un arici..Sunt momente in care viata pare mult prea complicata, mult prea nedreapta..momente in care nu mai inteleg nimic, apoi sunt momentele atat de frumoase, in care totul se desfasoara de la sine si simti ca asa trebuie sa fie. De aceea m-am ferit in aceste zile "cu ghinion" se emit vreo observatie sau concluzie..Stiu insa ca ce se intampla cu noi, in jurul nostu, nu este pt ca Dumnezeu vrea sa fim mai bogati sau mai saraci, mai frumosi sau mai urati, mai destepti sau mai prosti! El ne vrea suflete mai bune, atat! Restul e batalia noastra!
Pe plantatie a fost o saptamana usoara, in mare parte pt ca in sfarsit dupa 5 luni mi-am luat concediu pt 3 zile. A fost o mare batalie (de fapt inca mai e dar am decsi sa nu ma implic, sa nu stiu ce si cum, doar rezultatul cand o fi sa fie), evaluari peste evaluari, prilej cu care, spre imensa mea uimire am iesit pe locul doi, si asta nu pt ca n-as avea incredere in creierasul meu, ci pt ca am multi "prieteni" printre sefii de proiect..Pt asta stiu cui trebuie sa-i multumesc :)
Dupa cum ziceam, zilele acestea trebuia sa ne bucuram de o minivacanta, indelung asteptata de amandoi! planuri, vise..de toate! Dutzu plecat cu treburi, trebuia sa vina acasa! Moment mult asteptat, eu cu emotii de cum am facut ochisori dimineata, doar cafea si apa puteam bea, in rest parca eram in priza! curatenie, mancare, aranjat prin casa si iar curatenie pt ca urlau piticii cand vedeau cate o scama si eu, ce sa fac?! trebuie sa-i ascult sa fie casa luminoasa si primitoare! :))) Asteptam momentul si "zambeam necontrolat", vorba poetului! Suna telefonul si-mi zice Vladut ca s-a bulit masina atat de rau incat incapatanata nu vrea sa porneasca si evident nu mai ajunge la timp...Sunt momente in viata cand te paleste sentimentul de dezamagire atat de tare, incat un pumn in stomac pare o floare la ureche! imi venea sa urlu, sa plang in acelasi timp! ca intr-un joc de domino, intarzierea aceasta atragea dupa sine toate piesele ce cadeau necontrolat! Nervii erau intinsi la maxim, eram amandoi incrancenati, evident trebuia sa fie un vinovat pt asta (aparent toti ne simtim mai bine cand stim ca e un vinovat..desi mare prostie mi se pare asta, pt ca simplul fapt ca ai pus eticheta de "vinovat" pe cineva nu-ti face viata mai usoara si nici nu-ti rezolva problemele. Poate doar in orgoliul lor prea mare, oamenii se simt impacati ca "s-a facut dreptate"...Mari iluzii pt ca problemele lor sunt tot acolo..). Victoria noastra a fost ca in acele incordari, am decis amandoi ca ar fi cea mai proasta miscare sa ne suparam, pt ca rational, niciunul dintre noi nu era vinovat pt asta! asa ca totul s-a transformat in grija lui de a tracta masina si de a o repara rapid sa ajunga la moi, si in grija mea de a grijuli omuletul de la distanta incat sa fie calm si sa rezolve problemele cum poate mai bine. Si cate o rugaciune mica! :)
Evident am simtit in zilele urmatoare norii de tristete, pt ca planificasem atatea lucruri fruuumoase, si in schimb..Eu, singura, el agitat prin service..Parca si soarele imi stralucea in ciuda, piticul delegat cu planificarea ma facea sa-mi ies din minti..Asa ca, like girls do, am decis sa ies din casa, sa merg fara directie si la fiecare intersectie sa decid la fatza locului unde sa merg mai departe. Am mers asa muuuuuulte ore, si naaaaa, "acu si eu", am gasit o oferta tare buna la un pulover de care chiar aveam nevoie (;p) si la ceva cosmeticale "de care chiar aveam nevoie" (cumparaturile mi-au luat doar o ora, I am not so shallow!). Mi-a prins bine plimbarea, pt ca am vazut oameni ce s-au lasat batuti, oameni impovarati ce mergeau incruntati, fara sa aiba timpul sa priveasca cerul, am vazut pitzipoance si baietasi ce cred ca au gasit raspunsul..am vazut batranei care priveau oamenii cu "acea" privire a omului care are raspunsul, care "a trait si a inteles", am vazut copii care nu vedeau lumea asta si care gaseau motiv de joaca si calareau cai nevazuti doar asteptand la semafor..:) Am vazut tot furnicarul asta..si mi-am gasit linistea mea, parca intarzierile nu mai erau asa grave, tot ce conteaza e sa ajunga Scumpi meu acasa, de restul ne ocupa noi, nici o grija! facem din noapte zi si din iarna vara daca vrem! :)

 P.S: Zi drept Ubire, de cate ori ai vrut sa faci asa?? :))))

Muero de Amor

Mmmmmmmm..yeeees! :)

Rooontzi...behave! :)))))))) stai ca inca mai am ranjetelul pe fatza!:)))) cred ca esti singurul lucru bun din munca pe plantatie! :))
Azi m-am trezit cu noaptea in cap, inca nu era lumina afara dar pt ca aveam atat de multe de facut....am deschis ochii, m-am gandit la toate ce si cum sa le fac, m-au coplesit intratat incat am adormit la loc!! :) nu e de ras, pe bune! :)) dupa cateva ore m-am dat jos din pat si ...maratonul a inceput! curatenie absoluta, parchet, pereti, geamuri, mobila, decoratiuni (am hotarat sa nu mai cumpar nimic din registrul "decoratiuni" pt ca la fiecare curatenie imbatranesc pana curat tot si cum piticii mei urla cand a mai ramas pe undeva un firicel de praf...). Intr-un final am terminat curatenia, mai am de pregatit ceva de-ale gurii si apoi.....inca multe de facut! Aaaa, inca o descoperire! am constientizat ca avem prea multe lumanari parfumate (nu-mi vine sa cred ca recunosc asta pt ca pana acum ziceam ca niciodata sunt de ajuns ;p)! le gasesc peste tot! de toate culorile, cu toate aromele! scortisoara, vanilie, trandafir, ceva marin care de fapt e dulceag ca vanilia, mar verde, rosu verde albastru alb si combinatii! incredibil! ;p dar imi plac atat de mult! casa e imbracata intr-o lumina calda...place si atat!
Scriu si ma tot uit la ceas! piticul cu planificarile ma zoreste, asa ca...la lupta Zoe! :)
Si am facut un an de blogger! am vrut sa fac un inventar, dar cred ca il pastrez pt sfarsitul anului, nu de alta dar mai sunt multe de trait! :)
Si peste toate sunt super indragostita! asta ma face sa plutesc! :) stiu ca si azi Ubi ma va face fericita si asta-i toata linistea mea! :)

Can't wait beibii! :))