De multe ori zilele acestea mi-am amintit de profesoara de arta din facultate! ma gandesc deseori la ea pt ca este un exemplu de viata traita din plin, cu bune si rele! Are un fel de a privi lucrurile incat ai impresia ca se uita direct in esenta lor, iar atunci cand se gandeste la ceva, parca i se vad toate gandurile adunate pe frunte..Aceasta este perioada in care, cu mic cu mare, toti "pictorii" ne ocupam de festivalul anual de design..Fotografie, pictura, poezie, mobila..orice, lucram ore intregi dupa terminarea cursurilor, ascultam muzica buna, si faceam toti maiestrii..creativitatea era la loc de cinste, o veritabila scoala Bauhaus! amintiri cu adevarat superbe!...fie vorba intre noi, in acele vremuri mi-am cunoscut si eu ursuletul, asa ca...dupa cum ziceam, amintiri superbe! :)
Sa revin! mi-am amintit de ea, pt ca la cursul de arta orientala, ne spusese ca de exemplu, arabii puneau mare accent de divinitate, in special in arta. Arta europeana pune mai mult accent pe om, pe activitatile umane si pe natura. Europenii au incercat sa redea toate acestea, si chiar sa le imbunatateasca, pe cand arabii, glorificand divinitatea, nu pictau natura, nu pictau oamenii, ci doar combinatii de figuri geometrice. Si asta pt ca natura, ca si omul, apartineau divinitatii, erau create de aceasta si de aceea omul nu putea fi creator a ceva ce divinul crease deja! Toate lucrarile lor aveau, in mod intentionat, un defect, oricat de mic, si acesta era pt ca doar Dumnezeu poate fauri ceva perfect! Sfatul profesoarei fusese atunci, sa incercam sa facem cat putem de bine un lucru, dar sa nu-l facem perfect, sa ne bucuram de tot ce tine de "creatie" fara sa facem din perfectiune un scop, pt ca atunci pierdem toata placerea crearii!
M-am gandit la ea pt ca in ultimele zile am incercat sa fac totul perfect, am planuit in avans, am vrut sa fiu pregatita din toate punctele de vedere, si totul s-a desfasurat, in cele din urma, absolut in directia opusa planurilor mele! M-am opus curentului la inceput, am plans, am fost nervoasa, am simtit frustrarile de dimineata pana seara! incrancenare, nu gluma! tristete, lacrimi..tot pachetul! Vladutul sa straduia sa fie "rezistentza" pt amandoi, se lupta si el cu piticii lui...Pana cand, m-am oprit din lupta inutila impotriva curentului, si-am lasat sa se intample de la sine! Daca acum viata mi-a dat perioada asta, incerc sa iau ce pot mai bun din ea..mici cumparaturi si multe alte apucaturi de genul "baba sufera la frumusete", cafeluta de dimineata bauta printre perne in varful patului, cu geamul usor deschis, sorbind soarele si cerul senin, bucurandu-ma de linistea diminetii cand inca masinile nu claxoneaza pe strada, cand oamenii inca nu se agita pe strazi..M-am bucurat ca nu sunt la munca si nu vad "minunatiile" de acolo (bliaaaaac), m-am bucurat ca dorm cat vreau si nu stau 9 ore pe un scaun pt ca s-a trezit mai nou seful sa contorizeze minutele da pauza, care nu pot depasi 30 de minute pe zi...Uaaaau, e prima data cand vorbesc de munca in aceste zile! ma opresc aici!
Asa ca, Ubire, chiar mi-e doooooooor! de nu mai poooooot!!!! :x
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu