Train - Hey, Soul Sister (Official Music Video)

Margica albastra

Ma fascinau pozele luate din spatiu, cum toata lumea asta ce ma apasa, cu claxoanele ei, trivialitatile si rautatile ei, se reduce intratat incat privita de sus e o margica albastra, cu ceva tonuri de alb, stralucind pe alocuri precum diamantul. In acel colt de margea pt aceia era rasaritul, pt altii era apusul...Imi parea cel mai curat acolo sus, si ma gandeam ca poate de-aia ne iubeste atat Dumnezeu, ca ne priveste de sus.. Am dat Bacul din Astronomie, si mi-am cucerit iubirea cu tot ce stiam despre cer.. (in toate aspectele lui, stai linistita, nu a fost nimic banal la noi!....)

Apusul de soare prins in trafic imi e magic, pt ca il simt ca un rasarit. Suntem in drum spre casa si ziua noastra comuna de-abia acum incepe! Imi pare o rasplata si o sarbatoare, ca iaca, se aduna lumea acasa! Zbarnaie masina, basul e tare, ca asa ne place :) si melodia asta e belea.
Vorbeste despre radacini, cum nu le-a avut niciodata pe pamant si cum tot avutul i se aduna in doua valize cu care pleaca la drum. Damn, zici ca zice de noi!
Imi arunc mainile in aer is dansez in cel mai liber dans prins in centura de siguranta! si creste ritmul la fel cum imi creste si mie nebunia asta de libertate. E un state of mind baby, trebuie sa fii acolo ca sa il simti!

and my home was never on the ground! I've got no rooooo-ooots!

Now what?

Zice lumea ca singurul om cu care tb sa rivalizezi esti tu, cel de ieri.

Mno, asta a fost weekendul trecut! cu ce pot sa rivalizez acum? :))

chocolate mousse cake by the way :)

Anna Kendrick - Cups (Pitch Perfect’s “When I’m Gone”)

Say

Atat de multe se intampla in ultima vreme incat ar tb sa stau doar la tastatura si sa scriu. Si nu m-as repeta, ba chiar mi-ar tb notite la notite ca sa nu uit ce vreau sa scriu.
Insa.....

Era o vreme cand cautam prietenia aia completa, sincera, matura, precum citeam in lectura obligatorie din liceu. Visam la o astfel de apropiere intre suflete, evident pe cheltuiala multor lacrimi si dezamagiri.
Cu varsta au venit insa si acele prietenii, vorba aia, dai de ele cand ne le mai cauti!
Si e bine, e sigur, e frumos, e echilibrat (imi suna mai bine in ganduri fatza de cum se asterne pe ecran...) Insa treaba asta vine la pachet cu comoditatea. Cand stii ca e cineva care iti intelege tacerea, nu mai incerci sa mai vorbesti.

Si am invatat azi la un curs cum ca n-ar fi bine. Ca vorbitul mult, de regula legat de sentimentele si trairile proprii, activeaza lobul frontal al creierului, si pune in pauza nush ce centru din partea stanga direct raspunzator cu trairile primare, suparare, furie, frica. Prin urmare vorbiti vorbiti vorbiti. Despre voi mai mult, despre altii mai putin..cine poate!

Imi vine sa scriu tampenii, zau de nu, despre ce produse am mi folosit, ce am mai cumparat, ce am mai schimbat. Dar nu e important asa ca trec mai departe. Imi vine sa scriu despre ziua, ca s-a mai lungit, ca plec din birou pe lumina si prind asfintitul pe drum. Sau ca au aparut iar lalelele. Ma invaluie mirosul de paine proaspat. Niciodat nu am mai copt asa tarziu, imi doarme casa de vreo ora, si eu pazesc painea. Ma simt paznicul cetatii, care strabate zidurile, pazindu-le somnul celorlalti. Si ma gandesc la toate, pt ca nu pot sa prioritizez doua chestii ca un om normal.
Vb mult, serios, mai ales eu cu mine. Si nu stiu daca asta se tine ca am vorbit.