Ne-am bucurat de soare, cand sa zic ca ne-a sarit vara, a mai venit o tura de caldura. Ne-am adus marea in curte, cu piscinuca si nisipul fin, cu fotoliu de vara pitit sub umbrela de soare, cu baloanele de sapun si pistoalele cu apa. Si sorbetul de zmeura, mai bun ca inghetata.
Am dat o tura de lac, cu scooterul, si am stins cei 30km parcursi cu cidru si peste la cuptor.
Am iesit in aventuri de weekend si am explorat orase.
Am strecurat cateva ore de facut curatenie prin lenea de vara.
Am gatit cu mogaldeata mancaruri usor de facut, e minunat sa vezi ce incredere prind in ei cand le dai incredere in ei. Oricata vorbarie bine-intentionata scoasa din carti de psihologie le servesti copiilor, nimic nu se compara cu experianta afectiunii, a faptelor, cu puterea exemplului.
Nu am avut vacanta propriu-zisa, cele 2 saptamani de evadare la care se aboneaza toata lumea.
Vorba Ubiului: evadare de la ce? Cand faci totul echilibrat, nu simti nevoia sa scapi.
Mi-am dat seama vineri ca m-am obisnuit. Si e ciudat, pt ca acum 3 luni nici nu voiam sa aud. Imi parea contra fiintei, imi parea fortat si lipsit de bun simt. Dar stii ce? Primele saptamani au fost mai grele, vorba unei colege: ea nu-si imparte baia de acasa cu sotul si la munca tb sa o faca cu zeci de straini. Insa treptat incepi sa nu mai observi ceea ce-ti sarea mai inainte in ochi. Pt ca devine banal, normal. Vorbesc despre toaletele unisex pe care le avem la munca. Si-mi zic ca daca m-am obisnuit cu asta inseamna ca sunt chiar cool. Definim normalul cu definitii noi de-a lungul timpului.
Si asta cred ca se numeste evolutie.
