duminică, 29 septembrie 2019

Little cottage

- Oooooh, pai la voi ploua tot timpul, te-ai obisnuit deja!
- Prejudecati baby! Nu ploua tot timpul, trec luni fara pic de ploaie, furtunile vin doar iarna, si vanturile sunt doar pe coasta. Ma incurca ploaia la fel cum te incurca si pe tine.

Ma trezesc noaptea, e intuneric si aud troznituri. Ciulesc urechile mai bine, ploua de rupe. Stii zgomotul ala cand stai langa o cascada? Exact asa!
Verific ceasul, trecut de 7. Whaaaat?  Intuneric la ora asta? ...ne apropiem de perioada cand soarele rasare la 8:30 si apune la 4. Pffff si tocmai ma indragostisem iar de frumusetea toamnei.
- Ubi, te trezesti? Haaai, ca avem o treaba! Te astept jos.
Si soptit pe varfuri ies din dormitor. Aprind lumanarile si astept.
Scartz, scartz coboara scarile. Ma priveste cu sclipiri in ochi.
- Iubito, ce-ti veni asa de dimineata?
Impartim un sarut lung si ii zic: unde-s luminitile de zana? Vreau sa le punem pe pereti! Ai vazut cat e de intuneric afara??
- Cum? Luminite? De asta m-ai trezit?
- Ihi, le punem acolo, pe peretele ala.
Aud ceva bolboroseli soptite, dar sar repede sa-l incurc ajut.
Le agatam repede, ca doi ninja, verificam cum arata aprinse...
- Lasa-le asa, deschise. Uita-te si tu ce bine e!
Miroase a vanilla pumpkin, luminite calde rasfirate pe scari. Deschid geamul sa auzim ploaia. Deja a pregatit culcusul de paturi si pernute pufoase. Ne cuibarim si simt ca iubesc ploaia din nou.

vineri, 27 septembrie 2019

Gand Pufos

Zgribul si-mi scufund mai tare mainile in geaca.
Ploua si e frig doar pt ca vantul imi izbeste picurii de fata.
Merg automat, in rand cu ceilalti, catre parcare. Aud doar bocanituri ritmate, parca-i mars de armata.
Aproape intuneric, mult prea multi nori.
Urc in masina, dau geaca uda jos si imi masez mainile. Ai zice ca tocmai am aprins focul in semineu, si astept sa se incalzeasca. Aud doar stropii de ploaie cum cad ritmat pe acoperis.
Ma uit in jur, nimeni nu cuteza sa porneasca inca masina.
Si deodata imi pare total haios, incrédibil de haios.
Vara nu-mi aud gandurile de la ciripelile colegilor, de cum intru in masina bubuie muzica la concurs cu a celorlalti , si nu stim cum sa iesim mai reperde din parcare, avantandu-ne in restul zilei.
E doar o stare, e doar un afisaj de toamna. Ziua e la fel de lunga, si posibilitatile de distractie sunt la fel de multe. Diferite, dar multe. E doar un alt punct de vedere.
Poti sa plangi dupa soare, sa te vaiti de ploi, sau poti sa te bucuri de caldura, pufosenie, arome dulce de ceva-bun. Ziua e la fel de lunga, doar cu alte variante de petrecut.
In fiecare an trec prin gandul asta, in fiecare an imi dau seama, in fiecare an ma apuca bucuria de toamna.
Cumva cred ca nu mi-ar place atat de mult daca nu mi-as reaminti cu precizie calendaristica, ca nu mai e vara, dar e bine asa.

joi, 19 septembrie 2019

Wild thing

Ii zic ca sunt salbatica, ca mi-s salbatica de cand ma stiu.
Ca alerg dupa roua, caut petale - cele mai colorate, cele mai parfumate.
Ca alerg dupa boare, si calatoresc pe vant.
Ca spun ''alean'' doar pt ca toti spun ''dor''.
Ca nu vreau casa, vreau lumea toata. Si ca zburd cand altii dorm.
Ca nu am forma, nu ma incadrez in nimic. Insa simt si vad tot ce ceilalti ignora.
Ca nu am ziua zi si noaptea noapte. Ca alterneaza una dupa alta si intro jumatate de ora. Sau nu.
Ii spun ca nu o sa se obisnuiasca pt ca nu am obisnuinta.
Imping limitele doar pt ca nu le cunosc.
Il intreb daca e sigur ca asta vrea.
Imi zice ca da, ca nu stie altceva, si ca nu simte altceva.

Imi mangaie pletele, si imi zice ca am chip de puiut.
Ii musc buzele si ii spun: I am a wild thing baby, the wildest of all.