Frosty

Frenchie

Imi arata unde or sa petreaca sarbatorile. Au decis sa se adune toti dar pt ca nu e casa atat de mare si-au inchiriat o casa intrun satuc de pe coasta. Or sa iasa la cumparaturi in satul mic si or sa gateasca toti in casa mare in timp ce nepotii or sa se alerge prin curte.
Se apropie decembrie cu pasi repezi de zapada si aroma de scortisoara.

Prin ochii mei

-Pffff e atat de veche, am crescut cu bucataria asta. Aceleasi rafturi ca bunica. Si dulapul asta..cine mai tine vitrina in bucatarie?!
Se invarte in fata blatului aranjand ceva pe farfurie. Muta prosopul dintro parte in alta, si danseaza pe varfuri pe gresia veche.
Ne asezam la masa veche, cu scaunele noi si moderne. Vrea sa schimbe totul, sa faca simplu si stralucitor. Si ma intreb cum sa-i spun ca din toata casa, asta e locul meu preferat!

Diferit

Nimic nu-i nou, doar vopseaua lucioasa care acopera vechiul. Dar miroase a cald, a lumina aurie de dimineata, a paine cu unt si miere si lapte cald.
Mijesc ochii si privesc peste cana calda cu lapte, si inteleg brusc de ce exista canile astea mari: sa-ti incalzesti mainile!
Ne aduce micul dejun si ii zambesc un multumesc. Suflu in bucla si sorb din cana. Painea e de casa, din brutaria lor. Si sala asta e bucata din bucataria veche -casa e transformata in local, mic, intim, primitor.

Nu intelegeam de ce ar iesi cineva sa manance o paine cu ceai intrun local, trezindu-se imbracandu-se conducand masina cateva strazi pt ceva ce poti sa-ti faci singur acasa inca in pijamale.

In cana asta de lapte am inteles de ce: pt momentul, lumina, aerul si gustul asta. Pt simtirea asta.

Nu-ti fa toate zilele la fel. Acorda-ti bucuria de a trai ceva diferit.

Auriu