Intr-o vreme ma dureau rau de tot dezamagirile, dezamagiri ca mi-am pus inima la indemana celor care nu dadeau doi bani pe afectiune, dezamagiri ca mi-am incredintat gandurile unora care de-abia asteptau sa faca analiza pe text si sa le analizeze dupa felul lor de gandire, dezamagiri ca mi-am spus visurile si sperantele unora care empatizau doar pe moment, dezamagiri ca mi-am dezvaluit sufletul unora care in final nu au vrut sa asculte sau sa vada altfel decat voiau ei..
Dezamagiri ca unii nu au ales sa incerce sa asculte si adevarul si au preferat sa aleaga dupa popularitate, vorbe dulci si potrivite!
Si nu m-au mai durut dezamagirile atunci cand mi-am dat seama ca m-am dez-amagit, pt ca m-am dez-bracat de amagire. In final acele dez-amagiri erau desprinderile mele de amagiri.
Insa am ramas cu tristetea, tristetea ca cei in care ne pusesem sperante, sperante de intelegere, respect si afectiune, au facut exact asa cum stiau ca doare. In final nu au vrut sa inteleaga nimic altceva decat punctul lor de vedere, si au ales sa fie pe drumul lor, sa se departeze de al nostru, sa nu ne mai auda. E alegerea voastra dragilor, si v-o respectam, si e mai bine asa, pt ca e limpede...in cele din urma suntem atat de diferiti! pt ca in fiecare moment, fiecare e liber sa aleaga!
Ai mare dreotate!Sa-i lasam in lumea lor.
RăspundețiȘtergereii lasam! :)
Ștergere