Zi de zi sunt in jurul tau, ca te rogi ceva si se intampla ca in autobus sa auzi pe unii zicand exact ce-ti trebuia tie, sau ca dintre toti dati afara ramai doar tu, sau ca in magazine gasesti promotie la exact ce-ti trebuie tie, sau ca atunci cand ramai fara de nici unele iti vin prietenii acasa cu o pizza!
Nu am eu talentul preotului meu de a nara, dar incerc sa-mi amintesc cum odata, demult...incerca sa ma ajute sa vad inafara cutiei in care crescusem..
Mi-a spus ca minunile sunt peste tot in jur, daca omul vrea sa le vada.
La unul din multele traininguri de anul asta, o profa ne-a dat ceva dulciuri, ca sa mai revigoram creierele obosite. A insistat sa iau doua...m-o fi vazut mai obosita! ;)))
Un pachetel l-am tinut in buzunar, pt cand o fi!
Au trecut saptamani, a venit ziua mea. Petrecuta la birou, mare parte.. facand calcule peste calcule in pauza, pt ca imi dadea cu virgula. Peripetiile vacantei facusera ceva gaura in buget, in plus ardea sa dam niste bani inapoi. Pe scurt, nu eram foarte zambitoare! :)
Mergand spre casa primesc un email de la contabil, care-mi spune ca se apropie sfarsitul de an fiscal, taxe, impozite de platit...Da da stiu, raspund eu pufaind! imi scrie inapoi:ti s-a virat suma asta de bani. Angajatorul imi retinuse in fiecare luna o anumita suma, nestiind ca la fel facem si noi. Cand s-au predat acte..mi-am primit banii inapoi. Inutil sa spun ca asta a fost cel mai scump cadou de ziua mea! :) nu doar ca umplusem toate golurile, dar asa reuseam sa dam si banii inapoi, sa trimitem si acasa, sa mobilam si ultima camera ramasa cam golasa, sa comand si 21...pardon doua produse "din cele", sa ne sarbatotim toti trei cum se cuvine, si lista e lunga :) il sun pe Vlad sa ii povestesc, ii zic ca ma ia cu cald de emotii (e o vorba de-a noastra), omu imi zice "ia o bombonica pana ajungi sa ne vedem". Deschid eu pachetelul acela ramas in buzunar de la training si......inlemnesc citind mesajul inscriptionat pe bomboana: MIRACLES HAPPEN!
Ieri a fost ziua Ubiului. Din motive de raceala (si aici racelile sunt tari, nu gluma) amanam bairamul pe weekendul viitor, cand o sa evadam gasca pe undeva. Eram eu trista ca naaaa...cum pot sa aduc stralucire? ;) vine momentul tortului, aprind lumanarile de cateva ori (pt ca mogaldelul ramasese setat de weekendul trecut cand l-am sarbatorit pe el), reusesc sa aduc tortul, ii cantam LMA si hai sa papam! Bubuieli se aud in curtea din spate (primul meu gand a fost "hait, teroristii!"....) urmeaza luminile mari si colorate! Iesim repede in curte si vedem focul de artificii pus la cale de vecinii nostri, care se pare sarbatoreau si ei ceva. Cu ochii privind in sus ne bucuram toti de artificiile mari si colorate care umpleau cerul! ;) si mi-a trecut prin gand cum uite, i-a dat Dumnezeu o stralucire de ziua lui. Deschid gura sa-l intreb: "auzi da, daca asta e miracolul de ziua ta?" "Stiu, si eu m-am gandit la asta" imi raspunde! :)
