sâmbătă, 11 iunie 2016

Priceputi la toate


Mi s-a spus ca uneori am un sarcasm atat de fin incat toti cred ca ii rasfat cu complimente. True that, it's intented.
Romanul s-a nascut poet.
Romanul s-a nascut comentator sportiv.
Romanul s-a nascut analist politic, ba chiar si financiar.
Romanul s-a nascut priceput la orice.

Ma disperau acasa stirile cu incendii provocate de mana priceputa a lui Costache care si-a upgradat singur resoul, sa faca economie de electrician.
Nu suportam emisiunile cu tantici si nenici interogati pe strada despre Xulescu. Ori ma socau cat de rautaciosi erau, ori ma uimeau de cat de goale erau vorbele adunate acolo la buza microfonului. Oamenii se simteau importanti bagati in seama si vorbeau nene... Cred ca ii si alegeau dupa...mimica.
Asta era la TV, acel instrument de educatie publica.....
Lucrurile erau la fel si in viata normala, in cercul familiei si cunostintelor sau colegilor de munca. Intotdeauna existau bagatori de seama, datatori de indicatii, trasatori de concluzii bazate pe comparatii "ala are tu nu ai", " ala face tu nu faci".
Cred ca am mai povestit odata despre o motata de pe FB, care pozandu-se cu maica-sa in pozitia santinelei, intro piateta, isi intitula captura: Ia sa vada si fetele lui M ca nu iti trebe scoala sa reusesti in viata.
Ne-am abtinut atunci sa nu-i corectam greseala gramaticala si ne-am abtinut atunci sa ii dam un like intreband-o cum si-a cunoscut sotul in Japonia si pe banii cui vede lumea.
Le-am dat doar delete din viata reala.
Intotdeauna "capra vecinului".
Nu, nu pun tot raul in dreptul lucrurilor de acasa. Erau si lucruri bune, oameni care parca traiau intro lume paralela, neatinsa de urat, si care incercau sa schimbe ceva. Prin puterea exemplului, prin puterea vorbelor.
Cel mai adesea picau in deznadejde vazandu-si initiativele opintite intrun val de neimplicare publica, sau intrun val de comentarii negative ca au procedat intrun fel si nu in altul.
Cate din marile intamplari care ne-au zdruncinat constiinta s-au disipat intr-o dezbinare totala si o re-directionare catre alte subiecte?

Am invatat ceva aici: Unite in cause.
Si asta se aplica neconditionat. De la lucruri marunte, pana la cele mari. Cumparam toti flori de acolo pt ca ne lumineaza casele si pt ca stim ca banii nostri ajuta ferma unde lucreaza atatia oameni. Cumparam fructele si legumele de la fermele tinutului, pt ca vrem sanatate in farfurii si vrem sa prospere zona.
Platim bilete in busuri, chiar si pt o statie, pt ca vrem sa avem transport rapid si curat mereu.
Ne infrumusetam si decoram gradinile din fata casei pt ca vrem sa avem un cartier curat si frumos.
Nu exista un manual de instructiuni pt asta. Le inveti din mers, vazandu-le la altii, go with the flow into the right direction. Pt ca cel mai important: valul este directionat constient in directia buna.

Prima dimineata dupa deschiderea campionatului de fotbal. Ies devreme sa imi ud florile. Vecinul de peste drum ma intreaba daca am vazut meciul. Pfff, cum nu?
    -Ati facut un meci bun, s-a jucat frumos. A fost un meci frumos pt o deschidere!
    -intradevar, am fost mandrii de ei!

Si ne-am vazut mai departe de gradinile noastre.
Care au fost acasa comentariile despre meci?

4 comentarii:

  1. hehehe tu esti priceputa in toate, asta e garantat :))

    Am privit si noi meciul, mai mult Sasha eu asa doar cu un ochi si cu altul la iubirea mea mica :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Când vrei permanent sa "privești înapoi cu mânie", îți confecționezi motive pentru a întreține starea aceasta. Nimic nu e bun sau bine în România, totul se reduce la câțiva "unii" de prin aeroporturi, magazine, treceri de pietoni etc. Iar "valul" ala din D
    generat la unison n-a fost mereu dirijat spre un bine colectiv în tara aceea. Istoria recentă a omenirii sângerează încă din cauza acelui "val". Care, da, a măturat toate popoarele Europei generând durere și oroare fără margini. Așadar moneda are totdeauna două fețe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu altii cum sunt, nu-i judec, nu-mi dau cu parerea, insa spre deosebire de strainii care ma privesc prin ochii lor, eu ma stiu cum sunt. Nu am nevoie sa creez scenarii ca sa reactionez in vreun fel, cine Doamne iarta-ma, sanatos la minte, si-ar pierde vremea astfel? Eu stiu ce am trait, si prin cate am trecut, si de aceea stiu ce scriu. Nu mi-am pus viata de zi cu zi pe tapet aici pe blog, ci am scris doar cand s-a umplut paharul, fie cu bine,fie cu rau. Si asta imi da tot dreptul sa scriu tot ce simt. Faptul ca mi-am facut jurnalul public nu da nimanui dreptul sa judece sau sa valideze o alta viata.
      Decat sa iti pierzi vremea studiind blogul din scoarta in scoarta doar ca apoi sa critici, mai bine evita-l. Nu are rost sa iti aduci conflicte neimportante in linistea ta sufleteasca.
      Habar nu am despre ce "val din D" vorbesti, dar e evident ca nici tu nu ai inteles despre ce val vorbesc eu.

      Ștergere