Pic

DE DECOR

Ploua, si e bine.

Cat de anormal suna! ploua...evident ca ploua ca doar..daca aici nu ploua atunci nu stiu zau unde altundeva! insa prima data in 6 saptamani, ploua picuri reci si racorosi. Si de lene azi nu am iesit nicaieri, si e bine. Cat de anormal suna!...pt ca daca nici in weekend nu iesim...zau ca nu stiu cand altcandva putem.
Am rascolit casa, de buna voie de data asta, si am facut-o sa luceasca. Noi doi si Mogaldeata. Si ce fain e. Si-am dat iama in Chinese. No take away, ci homemade. Reteta originala si ingrediente doar chinezesti, a iesit ca la mama chinezului acasa.
Si ploua, tare, cat sa curete tot.
Nori de ganduri imi impanzesc mintea, si nu sunt griji sau..nu, nu sunt ganduri de-alea. Sunt din cele de recunostinta, de bucurie pt lucruri mici, de dor, de implinire. Si degetele-mi danseaza in aer, dar nu pe tastatura.
Au inceput fulgerele. Si caut cu frenezie, in gand, unde am lasat patura pufoasa. Vara calda, cui ii trebuie?

Nu cred ca-mi iese de un final. M-am dus cu gandurile, si e bine. Cheers!

Now

Ness. or. Coming clean

⭒ Daca ai viata activa, fizic si psihic, daca ai de luat minim 3 decizii care presupun schimbari mari, daca munca altora depinde de calitatea muncii tale, daca timpul nu se numara in minute ci in gate-uri, atunci yoga nu e pt tine. Nu ai nevoie de lentoare, ci de prezenta in prezent, constiinta de sine si de ce e in jur, memorie, vibratie cu mediul, observatie. Ai nevoie sa observi cum totul e un intreg, asa precum intrun film e nevoie de actori, scenariu, regizor, decor, coloana sonora, pt a crea o istorie, o emotie, o lectie, tot asa e nevoie de totul din jurul tau si dinauntrul tau, pt ca crea ceva. Mindfulness

⭒Miley Cyrus pe playlist, cuburile de gheata in paharul de suc, Ubi si Mogaldeata calaresc scarile carand jucarii in vagonel, caldura de vara cu miros de ananas, zapuseala si aer clocotit, iarba moale si uscata, larma de pescarusi, miros de mare. E doar marti, si cale lunga pana la weekend, insa e ceea ce veau acum. No other place. No other time. Happiness.

⭒Livingul plin de jucarii, doar un dormitor curat si doar jumate din bucatarie lustruita, haine de pus la spalat, altele de aranjat in dulapuri. Dar stam toti bucurandu-ne unii cu altii. Laziness.

⭒Incep dimineata cu doua cafele, insa de la o vreme incoace ma dau dupa ness.. cofeina nu mai ajunge. Si-mi aduc aminte de ai mei cum faceau ness cu pepsi, si cuburi de gheata. Zau ca acum ii inteleg, ii inteleg de ce aveau nevoie de boost-ul ala de energie.

Lumea se invarte in jurul lui ness. Ne masuram implinirea, fericirea, succesul in cate ness-uri acumulam. Precum colectiile ce le strangeam cand eram copii. Doar ca acum nu putem sa facem schimb intre noi daca avem dubluri.

Am scris cred, anul trecut, despre dezamagirea produsa de marturia facuta de o oama de familie, care in spatele postarilor de familie perfecta, activa si implinita, se ascundea o familie in pragul divortului. Si dincolo de toata empatia pt situatia ei, ce m-a deranjat in strafunduri a fost faptul ca postand falsitatea aia de viata, atata timp, ea a ridicat un standard prea mare, pt altii, evident si pt ei. A fost insa si momentul in care am zis gata cu inspiratia in peretii albi, ascund secrete prea mari in spatele luminii reflectate.

Ieri era cat p-aci sa ii scriu unei straine. Sa ii zic m-a dezamagit si ca o sa ma retrag din turma de admiratori. Inca o lectie repetata. Cica le repetam pana le invatam.  Sunt o familie tanara, cu 3 (sau 4?) copii. Ea sta acasa, el lucreaza toata ziua, omu se intoarce acasa doar la vremea cinei. Ea singura, cu toti copiii, casa mare, reuseste sa debordeze de energie, veselie, zambete largi, momente zen, iubire de sine si acceptare de sine. Casa mereu  curata, si vizite aproape zilnice la plaja, parc sau mall. In programul nostru, mult prea dezorganizat, ea era ca o referinta. Fara invidie sau copy-paste, era un model de extra forta. Zau daca nu era ca o poveste inspirationala. Pana ieri, cand isi dezbraca sufletul in fata lumii, si spune ca de doi ani face tratament, psihologic pt ca depresia si panica ii blocheaza mintea. Ca a avut ganduri, sa-si lase familia, sa-si lase sotul, sa se lase pe sine. Ca in toata vremea in care noua ne canta si dansa zilnic, si ne zambea larg in selfie-uri cu citate istete, ea de fapt era o epava . Ca Inca este, ca Inca e paralizata de frici si griji, ca parintii si prietenii stau cu copiii in timp ce ea se ascunde sub plapuma. Nu o mommy shame ce zic aici, nu e nici macar o judecata. Este o dezamagire. Ca a simtit nevoia sa pozeze in altceva, ca a simtit nevoia sa minta. Ca prin imaginea aia falsa a creat o definitie, o oglindire de ceva ...luminos care ..de fapt nu era. Nu mi-am dus tot rostul vietii in oglindirea altcuiva, nu e deloc vorba de asta,  daca ati ajuns cumva la gandul asta nu va mai irositi sa cititi mai departe, e clar ca am ratat actul.....artistic!

E vorba de imaginea falsa pe care oamenii ca ea o creeaza in jur. Acelasi jur pe care unii il folosesc ca MINDFULNESS. Acelasi jur in care iti cladesti HAPPINESS. Acelasi jur care iti da vina in constiinta pt ca tu ai LAZINESS. Acelasi jur care proclama auto-aprecierea ca boost de energie in loc de NESS-ul frecat cu pepsi si cuburi de gheata. Mic cu mic ''jurul'' asta ce vine si se curata de propriile falsitati ajunge sa creeze o lume falsa. Zau ca nu-mi plac clovnii. De nici o culoare. din nu stiu ce motiv simt nevoie sa le atac mastile si zambetele vopsite. Imi dau fiori, zambetele alea sunt niste grimase si ma intreb de ce simt ei nevoia sa isi ascunda fatza sub un strat de vopsea.  De ce posteaza in ceva ce nu sunt? Si apoi, daca ai mintit o data, cu ce altceva mai poti sa minti?

Stii ce zic? UNFOLLOW.

State Of Mind

Miley Cyrus

Pink

John Legend

2002 SUCH A GREAT YEAR BABY!

Asa deci

Sandalele

Ne intalnisem in fuga la cafeaua dintre sedinte si am stabilit ca fie ce-o fi mergem dupa masa sa ne luam sandale. Toate magazinele de pe high street inchid la 6, deci ''faaata..fie ce-o fi, da?'
Evident nu, sedinta ei a fast cu prelungiri, asa ca mi-am luat baietii la o inghetata. Dar maine Sigur da!
Doua zile la rand, noi amandoua sedinte, plecare dupa ora 5, traficul..am ajuns cat sa vedem cum se inchid storurile. Weekendul, sigur mergem! evident nu, tenis, musafiri, loc de joaca, intinsul la povesti, lasa ca mergem saptamana viitoare!

E miercuri, a doua saptamana. Nu ne-am dus dupa sandale, din nou, pt ca nu am reusit sa plecam inainte de 5 de la munca. Stam in trafic, fiecare blocate pe ulitele noastre de autostrada..imi trimite niste linkuri, cu fetele de pe Insta, ''ce outfituri faine! ne trebuie si noua sandale, serios, m-am saturat!''  Si-n clipa aia mi se lumineaza un gand! ne uitam pe insta, care si cine e mai cool, mai la curent, mai in actual..Noua ne incep diminetile la 6 si plecam din birou la 5, in medie. Toata viata casnica de dupa, toata viata sociala de dupa, toata viata de familie de dupa. Adunate toate intrun sfert de zi, pana la culcare! Cum am putea sa tinem pasul cu lumea ''insta'' care se pozeaza zilnic din toate unghiurile mall-ului, si care iau la rand toate terasele din centru? cum ai putea sa tii pasul, fara sa fii in urma celor pt care ziua are chiar 24 de ore?
Ma pun si ii scriu: fara Insta, serios, macar pana ne luam sandalele. Oamenele acelea sunt pe un alt fus orar, ziua lor nu are maxim 6 ore, si stresul lor e sa-si cumpere cele mai noi chestii inaintea altora. Intre timp tu iei decizii, si cauti solutii, si rezolvi situatii care dau batai de cap si celor mai seniori lupi. Si in tot timpul asta ai pe umeri toate celelalte nespuse, pe care incerci sa le rezolvi, cu inima, cu sufletul..

Le las deoparte, cu conturile lor, in posturile lor filtrate. Si-mi trag un selfie, de after-work, buze nerujate, si parul partial ciufulit, ochii obositi, si hainele intro dunga. Pardon, diagonala. Nimic mai sincer de atat. Take that Insta! Insa departe de mini-revolutia asta, e si o umbra de un alt adevar-efort: trebuie sa facem un efort, chiar daca e peste nivelou safe de energie, si sa ne luam perechea aia de sandale!

Iubire la cafea

De vara :D

:)))))) Melodia astaaaaaa!

P.S Viata prin ochii mei

Alt fel

Saptamana trecuta am dat peste proverbul ce zice ca sunt 100 de drumuri bune ca sa urci muntele, doar unul e gresit: cel ales de acela care alearga in toate partile zicand tuturor care drum e bun si care e rau.
Mi-a usurat umerii! pt prima parte a zicerii, ca de a doua mi-am dat seama singura cand a trebuit sa scap de toxicitatea din jur...
Faptul ca sunt o suta de drumuri bune insa mai ia din presiunea de a infaptui calatoria cu anumite asteptari.

Intotdeaua am avut indoieli in a face lucruri conforme. De cele mai multe ori simteam ca tb sa fie diferit, alteori, recunosc, fortam eu lucrurile ca sa fie diferite. Si cred ca imi e in gena sufletului...
In copilarie si adolescenta chestia asta nu mi-a facut viata (sociala) usoara, pt ca cine ii place pe ciudati?! A venit insa vremea cand am inceput sa culeg roadele, cand dupa 20 de ani diferitul asta m-a facut sa fiu .....diferenta "intre toate celelalte si tu"---citat Ubi.

Nevoia asta de diferit mi-a dat peri albi, la propriu, pt ca e imposibil sa traiesti intrun mediu in care totul e conform, dupa un tipar ce nu ti se potriveste de fel. Si atunci e nevoie de wild & free, pana gasesti melodia dupa care iti vibreaza sufletul. De regula lumea te priveste ciudat, a se citi Te Judeca, te asalteaza cu pareri de care nu ai nevoie, sau te asalteaza cu frici care iti ciuruie drumul. E cea mai importanta etapa in care nu tb sa renunti. "Ori suntem golani ori nu mai suntem!" E momentul de ori-ori.
Si devii in lumea ta un soi de explorator, pt ca faci lucruri noi intro lume noua, de cele mai multe ori le intuiesti, le incerci, le inveti in timp ce descoperi lumea noua. Nu-ti fa iluzii, in tot timpul asta esti Neadaptat in ochii celorlalti.

Merita pretul. Merita calatoria. Merita incercarea. Merita ne-renuntarea. Merita toata frica de dinaintea primului pas. Nu doar pt ca traiesti o lume noua intrun alt fel, ci mai mult, pt ca nu simti dezamagirea cand te privesti in oglinda.

Post it

For the love of ginger

Off we go

Copilarim

Message in a bottle

De vara

Rasfaturi de weekend

Ca soarele

Friday mode

Pt ca vara

In loc de mic dejun..

In loc de cina

Insta snap

When in doubt....it's asian.
Then summer vibes, in colours
Not an office outfit, first time this year!
After work mood.

Blue

Nu mai stiu precis ce am facut ieri, am vopsit parul si a mers mai reperde de cand l-am scurtat intrun bob lejer de vara, Vlad a spalat rufe (Masina a spalat de fapt), apoi a curatat gradina, am facut de vreo cateva ori curat in casa pt ca mogaldeata a avut prietenii plecati in camping prin urmare..haos, apoi am curatat/ redecorat baia (dap, mereu schimb schimbarea -  sunt dependenta de senzatia de nou) si de data asta am reusit un aer de Spa (daca si baietii au fost impresionati de rezultat, inseamna ca e ceva), am fost pana la magazinul de bricolaj, cu bicicleta, ceea ce e inca un woow! apoi am intrat la store pt niste pantaloni scurti - i-am gasit, i-am luat, apoi acasa, un bol mare de salata, meciul cu Argentina, am suferit pt Messi ca pe vremea cand jucam Hagi pt Romania, si asta e asa pe scurt.

Duminica a inceput cu tenisul lui Vlad, asa ca mi-a inceput iar ziua devreme. Si din nou in goana pt ca in 3 ore veneau musafirii. Mogaldeata m-a ajutat si el, punandu-mi curse cu obstacole in fatza, pt ca doar nu o sa fie doar Ubi in conditie fizica! tb si mama sa jongleze- leviteze- cada- impiedice si eventual sa zboare, in timp ce cu doua maini pregateste puiul impanat cu chorizo, pestele pane, cartofii nature si salata de fasole verde, in timp ce celalalte doua maini face tortul diplomat - fara piscoturi, deci cu blat. Cu reprize de fotbal in curte, baloane de sapun si pistoale cu apa. Si iar facut curat in casa, la parter macar, pt ca etaj doar baia- Spa e singura zona zen din casa.

Apoi de la un telefon coordoneaza oamenii, care pe cine sa ia, de unde si cand, pt ca apoi sa se adune toti in casa semi-haos. Si toate astea pana la ora 12.

Cateva ore mai tarziu, vasele sunt spalate si paharele sunt sterse cu luciu, asezate in dulap. Si-mi fuge mintea la anii de demult, cand mama si tata adunau in bucatarie dupa ce plecau musafirii, si intotdeauna tata stergea paharele, cu o carpa speciala pt pahare, si le punea inapoi in vitrina..Mi dor de ei tare, desi vorbim desi ne vedem, mi-e dor de vremea cand erau tineri si noi copii.  Si-mi pravale
lacrima la vale. Ubi vede, si-mi da un time-out, Isi ia juniorul si merg sa bata tobele sus. In timp ce-mi stapanesc nostalgia in vorbe de jurnal.