Eliberare

- Tu nu fa la fel, arata ca ai bun simt.

- Tu nu raspunde inapoi, nu te cobori la acelasi nivel.

- Intoarce si celalalt obraz, ca iese la iveala adevarul si lumea o sa isi dea seama.

Uite asa am crescut, nu am fost invatata sa pun limite, nu am fost invatata sa raspund la fel, sau mai dur, ca sa-mi stie X de frica. Am avut reactiile, involuntare de cele mai multe ori, dar le-am tinut sub control.

Pana cand mi-am dat seama ca ''sub control'' umplea inima de suparare, tristetea tradarii..imi simteam sufletul de doua paralele, pt ca ''iaca, X a crezut ca sunt o carpa si nu merit respect''.

Oricine are dreptul sa creada orice, sa faca orice ii convine, in limitele morale si legale evident. Pt ca altfel i-am zice canibalism, nu societate.

Oricine are dreptul sa se exprime liber. Fara sa transforme discursul intrunul de ura si agresiune. Vezi tu, si lui Hitler ii placea sa spuna ce gandeste.

Omul are drept sa faca ce pofteste cu corpul si sanatatea lui. Respectand libertatea si sanatatea celuilalt. 

Omul are dreptul sa se revolte atunci cand viata, sanatatea, libertatea ii sunt puse in pericol. Pe motive reale, nu halucinatii SF tratate cu palarii de staniol purtate pe generatorul de idei. 

Cand indiferenta, cruzimea, nepasarea au justificare in ''libertatile exprimate'', ajungi sa resimti toxicitatea aceluia. Ai tot dreptul sa-ti pastrezi sanatatea mentala, fizica, si spirituala, punand stop. Punand bariera, inlaturand ceea ce-ti face rau.

Am mai scris despre asta, oricat doare momentul ruperii, macar te rupe de dez-amagire.

Si privesti in urma si-ti amintesti toate cele iertate, si e bine ca le-ai iertat. Si-ti amintesti jignirile, si le ierti pt ca stii ca omul te vede PRIN OCHII LUI, nu esti tu responsabil pt etichetarile nimanui. Si-ti vezi de calea ta. Drumul tau e doar al tau de parcurs, si nu trebuie vreodata sa pui pe un altul raspunzator de el. 

Don't ever let someone take away your happiness, because it was never theirs to take.

Bunul

Saptamana cu de toate, per ansamblul buna. Avem intelepciunea sa invatam din greselile noastre, dar mai ales ale altora. Ne-am invatat tot mai bine cum sa ne descurcam cu cei ...diferiti. 

Oamenii vad in jur dupa tipicul lor, judeca dupa tiparul lor, si se comporta cu altii dupa ce si cat poarta in suflet. Ma uimeste inca nepasarea si indiferenta unora pt problemele altora. Si raceala inimii...

Poti doar sa constati si sa treci mai departe. Si sa nu faci ca ei.

La munca avem amandoi o perioada aglomerata, jonglam cu munca de acasa, la ore nefixe. Dormim tarziu si ne trezim devreme. Limonada si cafeaua sunt nelipsite, n-am mai avut cand sa coc ceva de casa asa ca biscuitii de ceai merg deocamdata.

Am reusit o curatenie adevarata la parter, am aruncat cativa saci de gunoi si am improspatat casa. Lejeritatea casei se simte si la minte, totul parca-i mai usor.

N-am mai iesit in escapade, ploua de rupe locul de o saptamana, vara ca in filme.. Poate e mai bine, recuperam bucuriile casei.

Dar ca sa nu mai zic ''nimicuri'' si sa revin la ce e mai important: in tot ce faci, nu fii egoist.

WFH

Lucram de acasa, acum ca e si vacanta de vara ai zice ca e mai usor.

Ai zice..

Vara asta nu avem concedii, facem parte din cei care au norocul sa munceasca, chiar si de acasa. Tot mai des auzim cunoscuti si cunoscuti de-ai cunoscutilor care si-au pierdut jobul. Asa ca lipsa vacantei e chestiunea cea mai neimportanta.

Am inceput cu haos, ca toti ceilalti, neorganizati, nepieptanati, umbland in pijamale 24/7. Am inceput stangaci cu sedintele, cele audio nu stresau prea tare, cele video insa...Dumnezeu cu mila. Vorba unei prietene: am vazut si-am auzit de toate.

Paradoxal ne cunoastem mai bine acum, ne cunoastem familiile si povestile, ne stim casele. E o apropiere in distantarea asta sociala pe care altfel nu am fi trait-o.

Am avut si momente in care sedintele ni s-au suprapus, cu juniorul cotropind casa fara limite. Ne-au cunoscut alter-egourile de la munca: Ubi nu stia cat de bitch si ironica pot sa fiu uneori(vine la packet cu faptul ca inca sunt singura fata din sedinte..) si eu nu stiam ca my guy e tipul cu glumele care detensioneaza sedintele.

Am reusit lucruri pe care le credeam imposibile: sa gatesc intre doua sedinte, sau vorbind cu colegii pe speaker, sa fac cumparaturile (online) si curatenie in timp ce baietii faceau homeschool, sa fac homeschool in timp ce Ubi e plecat scurt la birou, sa primesc si cumparaturile, toate in timp ce seful imi bazaie monitorul sa vorbim.

Napoleon baby!

Am reusit sa ne plimbam pe strazi nebagate in seama, sa vanam asfintitul cu un pahar de Cola. Am reusit sa vedem filme, multe. Si am ajuns sa citesc iar.

Sa gatesc, sa expérimentez cu nimicul de pe rafturi. Am invatat ca desi nu vrei, unele lucruri tb facute. Debaraua casei a devenit micul nostru magazin din colt. 

Am reinceput sa ma machiez, gurrrrlll, te ridica!

Avem pauza de pranz, cu cafeaua si felia de prajitura. Ca la Starbucks, dar mai buna.

Folosim curtea ca pe o alta camera a casei, scoatem juniorul la joaca, pe rand, in functie de a cui e mai importanta. Sedinta ma refer.

Si mancam pe bucati, in functie de timp si de ''ce e gata''.

Ziua incepe la 7 si se termina la 12 si nu avem timp de plictiseala, pt ca intotdeauna avem ceva de facut.

Ne-am dat seama ca fara internet nu mai merge..

Ne-am dat seama ca multe lucruri nu ne sunt de folos, si ca putem foarte bine si fara ele. Am invatat ca iti trebuie doar ce ti-e de folos, nu intrun mod egoist si intrigant, ci doar ce iti e pe plac sufletului. 

Am invatat ca si cu oamenii e la fel..

Don't care

Le zici ''spalati pe creier'', ''prosti, manipulati'', ''dezechilibrati in suflet''  (ca doar de-aia numai unii se imbolnavesc), ''orbi condusi de Soros care vrea stapanirea globala prin salariul universal (WTF?!?!) si terminarea concediilor in strainatate''.

Toate, toate gogomaniile le-am auzit. Nu in UK. Pt ca in tara asta, confruntata cel mai rau cu pandemia din toata Europa, traiesc cele mai proaste capete neluminate. (ironie)

E doar o raceala, la care cei mai multi sunt asimptomatici. Si e o crima contra umanitatii sa ii tii in casa, furandu-le libertatea, pt o boala imaginara. (ironie)

Daca sunt batrani si bolnavi sa stea in casa, ce umbla pe strazi sa se expuna?! Sa stea @$£££ in casa, ca altfel vulnerabilitatea lor imi strica mie libertatea/ concediul/ mersul la piata si tot restul. (ironie)

Nu putem iesi la terase si restaurante, la mall-uri. Moare industria ca nu cheltuie oamenii banii. (repetent la economie?..) pt o boala fictiva, pt o raceala. (ironie)

Imi scriu ai mei ca au rupt oamenii carantina, s-au externat de pe unde erau, ca ..libertatea lor. Tb sa ii crezi pe cuvant ca or sa stea cumintei in casa si nu o sa raspandeasca ''raceala'' nimanui. Si acum citeste iar de la inceput.

Nu intru in polemica cu nimeni, stiu foarte bine cat de terminat e sistemul medical, si mai mult ca sigur cei din centrele de carantina nu aveau nici un comfort. Si evident ca oricine prefera sa umble liber pe unde vrea @£$@ lui/ei. In cel mai egoist mod posibil. Netinand cont de intreaga comunitate. Netinand cont de cel mai slab. Sa stea in casa!!! de ce sa ma ascund eu de virus?! sa se ascunda ei, saracii si bolnavii. (ironie)

La inceput de lockdown cineva a zis o vorba la tv, si vorba s-a raspandit rapid: daca vrei sa stii cum ai fi reactionat in timpul nazismului si lagarelor, uita-te cum te comporti acum. Si atunci indiferenta oamenilor de rand a fost crasa, pt ca nu era problema lor directa ce se intampla cu cei din lagare, si apoi...daca sunt ei vulnerabili, ce sa le fac eu?!?! 

NICI O DIFERENTA!

Aceeasi gandire, aceeasi reactie, difera.....''boala''.

Lucrurile acestea nu s-au intamplat aici. Oamenii inca tin distanta pe strazi, inca respecta marcajele in magazine, aici nimeni nu e condamnat la zid pt ca e fragil si vulnerabil. Dimpotriva, lumea ii ocroteste, pt ca are bun simt, si dorinta de a face bine. Nu s-a dezbinat tara in doua, nu s-au urat oamenii intre ei, nu s-au condamnat bolnavii. Nu s-a adunat norodul sa lupte pt libertatea ''furata''.

''Te mira ce e in Ro? te mira ca acolo virusul tot creste? In tara in care nimeni nu respecta nici un fel de reguli?'' omul e de o saptamana in Romania, insa traieste in Italia de multi ani. E convins ca desi a trecut pin macelul pandemiei in Italia, o sa ia virusul din Romania. Imi spune cat de crasa e diferenta, cum nu se respecta nici un fel de distante, cum Lumea nu poarta masca pt ca li se aburesc ochelarii de soare. Cum se imping unii in altii...business as usual.

Poti sa fii stapanul lumii tale, sa te simti cel mai important din lumea asta. Dar sa stii ca nepasarea ta a scurtat viata altuia....imi pare cea mai pura forma de egoism. Pandemia nu o sa dureze o vesnicie, insa egoismul da. 

Noul nou

Ieri am avut o zi de treaba, ne-am apropiat de debara, am ciufulit-o bine, am sortat ce era de ținut, restul aruncat. Avem atâta loc încât am decis sa il transformam in.... stockpilling stuff.

Pana acum 4 luni nu voiam sa aud de asta, pt orice erau cumpărăturile la magazin,nu voiam rezerve in cămara .... prea secolul 20.

Cand lockdownul ne-a prins .. a fost fault total, noi nimic in casa, ei nimic la rafturi. Nu stiu nici acum cum ne-am descurcat, însă apreciez fructele si legumele, oua si brânzeturile altfel. Din iunie e ceva mai bine, sunt rafturile pline ..dar si rezervele mele! Deh.... secolul 21!

Am reamenajat livingul acum ca doua birouri fac parte din cotidian. Jonglam intre ședințe, homeschooling, plimbările in aer liber..trăim alta dinamica. Încă nu ne apropiem de putinele magazine deschise, însă petrecem mult timp in verde. Mai puțin TV, mai mult Netflix. Ne bucurăm de curtea casei mai mult ca in alți ani. 

La plimbarea de ieri mi-am dat seama ca noul nou a fost asumat de mulți. Trecem de pe un trotuar pe altul, grupări de familii, si ne salutam zâmbind cu un thank you citit pe buze. Se întâmpla de fiecare data, in orice oraș ne-am plimba. Incredibil de mult bun-simt. 

Azi am decis sa lenevim, furtuna de vânt ne tine in casa. Pofta de pizza. A doua anul asta. Stiu ca se face buna si in casa....dar uneori e mai buna cand iti bate la usa. Sun prietenii care sunt abonati la pizzerie, avem pont bun. 

Ma uit la ecran...Conversația imi pare din alt film! Cine si-ar fi pus vreodată problema ca tb sa comanzi azi pt mâine, ca cine știe daca pizza ajunge rece, plus cutia pulverizată cu dezinfectant...asta a fost cel puțin pt noi in lockdown. Însă acum comanda se da din nou cu o ora înainte de livrare, din nou aburii se ridica odată cu capacul, ba chiar au si oferte la livrare.. 

Nu pare mare lucru, însă per ansamblul weekendul asta m-a făcut sa simt ca normalul asta e ceva nou.

A new normal

Relax

Arata ca o rata, macane ca o rata, dar nu e o rata!
Ma mint cu un pretzel german cumparat la prima ora de la (haaaanii, cum spun Bakery?). Arata ca un covrig, miroase ca un covrig, nota 10 la aspect, dar gustul....zici ca au uitat sa ii puna de toate in compozitie. Dar e weekend, si facem ritualul de dimineata. Hai cu cafeaua!
Nu, chiar pe bune! hai cu cafeaua!

Am plecat la cumparaturile de mic dejun, la dis de dimineata. Eu si alte personaje.
Imi place sa intru in magazinul mare, aproape gol de oameni, cu toate rafturile pline si neatinse. E singurul moment in care un nebun cu OCD poate sa faca cumparaturile relaxat.

The sunrise multitasker: omul/ oama care face cumparaturile in acelasi timp cu altceva. Bentita de alergat, maioul transpirat, mersul alergat, ca doar tb sa-si pastreze ritmul! Nu nu, du-te mai departe, asa usor zbuuurda, nu-mi vibra aerul de dimineata. E weekend, e singura dimineata in care pot sa merg plutind, cu mintea goala (cat poate si ea) si privirea pierduta in nimic.

The first thing forgetter: umbla haotic printre rafturi. Si-a aruncat hainele pe ea, a uitat sa-si stranga siretele. Cred ca a uitat pana si unde are peria de par. Zau nu o judec, si nici nu rad de ea! Am fost in situatia ei de prei multe ori. O inteleg, ii fac loc, sa nu ii intrerup sirul, o distractie mica si Sigur iar uita dupa ce se uita (haha).

The lovey dowey: pantaloni scurti amandoi, hanorace amandoi, ea parul prin intrun coc lenes, se tin de buzunarele pantalonilor. Ranjesc cu gura pana la urechi. Se grabesc acasa, sa termine ce au inceput :))) Freshul de portocale, crema de branza si rosii, si carnatii - astia Sigur sunt contributia lui.

The oldies but goldies : parul alb, amandoi. Usor incovoiati pe carucior, au alimentele aranjate frumos, carnea la carne, branza la branza, fructele in plasa separata. Nu zic nimic, sau poate doar vorbesc incet. Au hainele aranjate pe ei, sigur s-au trezit muult mai devreme, si-au luat ceaiul, au vorbit, acum isi incep ziua. Sigur dupa asta merg undeva in restul zilei senin planificate.

The summer morning sloth.
Asa-i? suntem cei mai multi. Plutim printre rafturi, senini la priviri, cu parfumurile noastre delicate, in outfituri de weekend, cascand cu nepasare si fara mana la gura. Cumparam haotic, pt mic dejun, hai fie si pt cina ca poate nu mai avem chef de magazin dupa, dar nu prea mult ca poate totusi mai dam o fuga..Cafeaua cumparata de la shop, pt ca lenea de a porni Masina de cafea de acasa e prea mare. Spalati pe fata dar nemachiati, fredonand melodii unul mai incet ca altul. Cascand tare si plescacios.

Soarele asta mare straluceste in geamuri, parcarea aproape goala, si copacii verzi..
Bucuria e in lucrurile mici.

P.S Viata prin ochii mei