Cercetatorii (britanici hahaha) spun ca amintirile culinare ale copilariei sunt atat de intense si de neegalat pe restul vietii, pt ca papilele limbii nu erau foarte educate, si tot ce simteau pe atunci a ramas cu intensitate impregnat in creier.
Eu....nu prea cred, pt ca nu tot ce-mi amintesc din copilarie avea gust bun ( supa de vita...iac! printre altele). Imi amintesc de un gust aparte, inghetata de fistic. Era o cofetarie in centrul vechi, unde se servea inghetata in boluri de metal, stateam toti la povesti gustand din inghetatele celorlalti, pana se topeau intro dulce licoare. Eu alegeam mai mereu pe cea verde. Un gust dulce, dar nu foarte, aromat insa, putin nutty dar nu foarte mult...nici nu pot sa il descriu. Inghetata de pe vremuri.
Cred ca am incercat mai toate neamurile inghetatei cu fistic si desi unele se apropiau..nici una nu a egalat acel gust. Ma uit la poza asta, si-ti spun simt gustul inghetatei. Acel gust neregasit in nici o alta cutie.
Pozele au gust.
Chiar ca pozele au gust! :)
RăspundețiȘtergereUitasem de cupele metalice! Ce dulci amintiri ai trezit! Imi amitesc si eu acel gust al inghetatei de fistic. (la un moment dat, insa, devenise cam... nu stiu... parca se simtea in ea... margarina!) :))
Mancam orice verde in cupa de la cofetăria aia, nu se întâmpla prea des asa ca iubeam orice era :))
ȘtergereCred ca o sa sevesc una de ciocolata la cupa de sticla,dupa ce mi-ati facut pofta...
RăspundețiȘtergere:))))
Ștergere