Se face o luna de cand ziua de munca are 11-12 ore. Am inceput in forta pt ca proiectul e inedit, managerul mi l-a pus in brate ca sa dovedesc ce pot, si eu am zis “how high?”
Nu a fost o surpriza, stiam in ce ma bag, colegii mi-au zis sa renunt ca e prea mult, cum ca nimeni nu a facut asta singur, dar eu am zis Batman! Imping limitele pt ca asta fac de cand ma stiu. Nu vreau sa demonstrez nimic, e doar neputinta mea de a ma pune pe primul plan si de a zice NU. Si am inceput maratonul, micul dejun mai mult brunch, pranzul la ora cinei. Fac doar school-run de dimineata, cafeaua de la Ptiu-ptiu (imi aduc aminte de fiecare data cand ajung la fereastra lor cum am semnat petitia ca sa oprim deschiderea Mac-ului….si acum fug la ei sa ma trezesc….), baietii tin casa. Vlad invarte munca lui ca sa aiba grija de noi, lucreaza cand noi dormim, e bucatarul self, maestru priceput in tot restul. Mogaldeata a terminat testele de final de an, acum merge la scoala din placere (si ma gandesc cat de anosta era scoala pe vremea mea..) a scapat de teme.
Ieri i-am zis ca simt ca dezamagesc, ca nu sunt femeia traditionala, care tine casa si calca camasi (calc camasi dar ca forma de mindfulness :) ) si care arunca morcovii in oala facand mancare. Adica sunt, dar nu mereu. Vezi iubita, imi zice, esti mai mult decat atat. Esti femeia traditionala care uneori munceste cat 7. Cum sa te simti Prost muncind mult? Dar ce..umbli teleleu pozand haine in magazin? Ii arati mogaldelului ce inseamna sa pui pasiune si sa crezi in ce poti, si prefer asta oricand decat sa vada alt exemplu….
Ma ia in brate, in imbratisarea lui de urs, si simt ca …e perfect, you know?
P.s Rasfatul cu flori si bling-bling e cireasa de pe tort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu