Stiu cum sa ma port cu ei, stiu cum sa reactionez în preajma lor. Atitudinea mi s-a schimbat în timp, de la cea care cauta sa lămurească, sa împace, la cea care constata limitele și lipsurile unora, ii lasă în pace și isi vede de treaba.
Ce te faci insa cu cei care judeca ca și când asta le da viață, dar cu o așa crasa lipsa de bun-simț încât mai scapi câte în WTF? Pașii sunt aceiași: știi ca te critica pt ca atâta pot, pt ca le lipsesc valorile morale, pt ca le lipsește ce ai tu, ce realizezi tu..știi ca sunt toxici lor înșiși, dar și celor din jur, știi ca în comentariile lor isi proiectează lipsurile și nesiguranțele.
Cand am făcut blogul public, cu multi alți în urma, știam ca o sa dau și de ciudați, m-am mirat cât timp din viața lor pierdeau ca sa stalk-ereasca un străin, sa ii comenteze fiecare mișcare, sa ii downloadeze orice poza personală, ziceam Doamne-ferește și mergeam mai departe, ca deh, nu e pădure fără uscăciuni. Pt fiecare nebunache întâlneam multiplu de oameni normali, speciali, talentați, oameni de mai mare dragul, așa ca per ansamblu acceptam ca pierderi tolerabile faptul ca, din când în când, un nebunache țintea la liniștea mea. Ce nu pot sa înțeleg e cum poate cineva sa stea calare pe net ore întregi, spumegand în comentarii, criticând orice le pică în fata ochilor. Dacă nu iti place ce scriu, de ce mai deschizi blogul? Scrie o carte, cu părerea ta, despre viață, fă-o publica și dă-ți rost vieții tale. Simplu și constructiv.
Nu pot sa ii inteleg, nu am cum, pt ca in esenta nu sunt ca ei, nu gandesc ca ei, si pt asta, slava Doamne!
Mă simt vizată de comentariu, dar nu mă supăr.... Poate ai și tu câte ceva de-nvatat din cele spuse de mine! Chiar dacă le-ai judecat prea aspru.... un pic. Și nu, eu nu pretind ca dețin adevărul absolut, doar îmi spun părerea-rar, trebuie sa recunoști-când mi se pare că....
RăspundețiȘtergereNu am nevoie de aplaudaci, nu suport centrul atentiei, nu caut validare in social, nu caut sa influentez pe nimeni, fiecare are drumul lui si lectia lui in viata.
ȘtergereStiu ca e toxic insa sa critici pe cineva, constant, sa il ironizezi, sa ii anulezi experientele de viata doar pt ca sunt diferite, sa ii treci viata prin filtre diferite. Un om intelept da sfaturi atunci cand i se cer, altfel criticile devin doar "gura lumii". Am oameni care au trait viata alaturi de mine, de la ei o sa caut sfaturi daca as avea nevoie. De la ei accept pareri pt ca am ras, am plans, am fost fericiti impreuna. Dar atat.
Nu mi-am permis vreodata sa critic sentimetele si experientele altuia, mai ales cand acel cineva mi-e un strain.
Comentariile de genul asta, pot afecta starea unui om care poate e in mijlocul calatoriei personale, nu le inteleg rostul, deloc.
La gradinita copiii de aici invata ceva (uite ca iar e totul mai bine aici.....cu ton de ironie) daca nu au ceva bun de zis, sa nu zica nimic. Copiii sunt invatati la gradinita asta.