Mine

 

MOOD

 

The promise

O holy Child of Bethlehem
descend to us, we pray;
cast out our sin and enter in,
be born to us today.
We hear the Christmas angels
the great glad tidings tell:
O come to us, abide with us,
our Lord Emmanuel.

 

Gifts

 

How silently, how silently,
the wondrous gift is given!
So God imparts to human hearts
the blessings of his heaven.
No ear may hear his coming;
but in this world of sin,
where meek souls will receive him, still
the dear Christ enters in.

Joy

O morning stars, together
proclaim the holy birth,
And praises sing to God the King,
and peace to men on earth;
For Christ is born of Mary;
and gathered all above,
while mortals sleep, the angels keep
their watch of wondering love.

 

Lights

 

O little town of Bethlehem,
how still we see thee lie!
Above thy deep and dreamless sleep
the silent stars go by.
Yet in thy dark streets shineth
the everlasting light;
the hopes and fears of all the years
are met in thee tonight.

Aesthetic

 

Belles du jour

 

Reflection

 Don’t try so hard to be Camera-ready before you make sure that you are Heart-ready.

PoV

 

He knows better

 

MOOD

 

La padure

Sunt buimacă pt câteva secunde. Simt lumina de afară dar ceva e diferit. Se simte altfel. Deschid ochii cat să văd draperiile diferite. De acum sunt trează de tot. Ciulesc urechile. Nu aud zumzetul orașului. Nici mașina de gunoi, nici motoarele ambalate, nimic. Ciripeli de păsări. Și foșnet de copaci. 

Și-mi dau seama ca e weekend. Ca nu suntem acasă. Îmi amintesc oboseala serii dinainte, drumul până aici, șerpuirea lui și nerăbdarea noastră de a ajunge mai repede, de a vedea locurile, de a simți aerul asta bun și tare, de ne-oraș. 

Cobor scările încercând să-mi amintesc în ce parte e bucătăria. Ochii nu s-au  obișnuit încă cu întunericul din spatele storurilor trase. Ajung în bucătăria mica și cocheta. Pornesc cafeaua și deschid frigiderul. Găsesc pungile așa cum le-am lăsat cu o seara înainte, toate la grămadă. O să pregătesc micul dejun, o să ii trezesc în mirosul de cafea. Și o să deschid ușa de la veranda, să audă și ei forfota pădurii, clipocitul râului de lângă. O să mâncăm și o să pornim în drumeție, o să explorăm cărările până la cascada. Și apoi o să venim înapoi, cu frunze lipite de tălpile bocancilor. Cu obrajii roșii ca merele ionatane. 

Fără telefoane, fără televizor. Doar noi în aerul asta bun și proaspăt. Zi-mi ce e mai bine de atât. 
 

His Love

 

IYK

 

In a nutshell

 

Simple as that

 

Plans

 

Mine