joi, 7 februarie 2013

Din sertar

Vorbeam azi-noapte cu Ubi despre felul meu ciudat de a pastra amintiri "de confort"! nu stiu exact cand am inceput asta, pe undeva prin copilarie sigur! E vorba de amintirile frumoase ce s-au lasat puternic imprimate in creierasul meu, si care imi revin atunci cand am mai multa nevoie. Nu caut cu disperare in sertarul cu amintiri, ci ele vin singure, neinvitate! :)
Introducerea fiind facuta revin la noaptea trecuta! stateam amandoi cracanati de somn si cu ochii injectati si brusc am retrait "starea" de la inceputul anului trecut, peripetia intoarcerii din vacanta italiana. 
Ramasesem fara transport de la aeroport pt ca avionul decolase mult mai tarziu asa ca noi am ajuns mult mai tarziu  decat anticipasem si cum nu ne place sa punem lumea la incercari grele stabilisem ca venim acasa singuri, cu ultimul tren de la Bucuresti. Evident intarzierea avionului a produs pierderea trenului asa ca am ramas peste noapte in Bucuresti. Nu mai intru in detalii, dar pe scurt: dupa un drum lung si obositor ne-am cazat noaptea la Ibis, siguranta si rasfatul ce l-am simtit in camera calduroasa au ramas in sertarul de confort. Imi amintesc prospetimea dushului, patul pufos, caldura camerei, capul meu pe umarul lui Ubi. Si-mi amintesc dimineata urmatoare, cand m-am trezit inaintea orasului, m-am cocotat pe pervazul din dreptul ferestrei si am privit orasul. Lumina albastruie, de iarna, strazi pustii si acel oras......care la un moment dat a fost agonia si extazul meu! si am stat cufundata in linistea lui pana cand au aparut oamenii pe strazi! si-mi amintesc mai departe micul dejun de la Springtime cu cafeaua naspa care-mi amintise ca m-am intors acasa iar minunea de cappuccino ramasese in cafenelele Italiei.
Si azi-noapte am retrait rapid aceasta amintire. Am inceput sa caut pe blog si apoi pe laptop pozele facute in acea nopte. Nu le-am gasit......sunt o imprastiata, mai imprastiata decat imi ingadui sa fiu!
Asa ca am zis sa nu mai aman nimic, oricat de mic. So here it is: unul dintre rasfaturile sarcinii a fost primitul de flori! pur si simplu il vedeam pe Ubi intrand in camera cu flori, sau ma intorceam de la scarbici dand cu nasul in flori, sau plecam de la cumparaturi cu flori! si din nou regretul de a nu fi pozat fiecare buchet primit!

6 comentarii:

  1. Am crezut ca numai eu sufar de chestia asta! :))
    De la nepot am deja o cutie speciala unde le adun... primul pamper (desigur unul curat hi hi hi) primii ciorapei primii pantaloni.... toate astea dupa ce au ramas mici si au fost purtate prima data la bunica.... Acasa este alta poveste ptr ca si acolo mama lui face tot asa.... Trebuie sa ma interesez de un spatiu de depozitare! :))))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vladut detine recordul! el pastreaza toooot! :))) cunoastem fenomenul! :)

      Ștergere
  2. Pastratoarelor! :)))
    Asta e un fel de "rade ciob de oala sparta" :))
    Adica si eu sunt cam la fel ca voi ;)

    RăspundețiȘtergere