Aceiasi

-Nu putem sa ne inchidem in propria inchisoare
-Ba da, si inca cum! Nu-mi tb nimic, si daca chiar e...comand totul online, lucram de acasa, facem sedinte la telefon
-Tb sa treci peste teama, politia, militari sunt peste tot, elicoptere sus..
-Nu ies
-Nici la mall? Nici in parc? Si mogaldeata?
-Nu, nu iesim
-Ask italian?
(Maaaan asta-i lovitura sub centura! In ce hal sfaraie acolo crevetii in unt si usturoi!)
-Si road trip? Si little cottage?
-.......... Ii urasc, nu ar tb, dar ii urasc. M-au facut sa simt teama
-Asta si vor
-Stii cati colegi zic ca mine?
-Stiu, si eu aud asta.

Miercuri plangem toti, murmurand Oasis. Toata suflarea aia de oameni, simt toti la fel. Pt ca noi suntem oameni.

Iesim in centru, in mall. Suntem multi, imbracati colorat, cu fruntile ridicate. Straini intre noi, ne zambim. E lumea mai draguta ca de obicei, love e cuvantul de ordine cand intri intrun magazin, cand cumperi ceva, cand te ciocnesti de cineva.

Ce s-a schimbat? Mai nimic, fricile is tot acolo, tinute in frau. Pt ca
Tb sa fim un exemplu, sa le aratam copiilor ca nu ne temem.
Pt ca, in the end, love is bigger than hate.