🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵
Suntem diferiti, stransi in jurul unei masute joase, savurand arome diferite de cafea. Firi diferite, cu sentimente diferite, in momente diferite ale vietii, stransi totusi, in acest prezent, in jurul unei mese joase, din cafeneaua asta mereu galagioasa.
Imi privesc colegii, in iuresul lor bezmetic, roind in furnicarul asta de costume, laptopuri, cravate colorate, fuste creion si nude heels. Dupa cateva inghitituri de cafea o sa intru si eu in roiul asta aparente haotic. Dar pana atunci mai e, cateva inghitituri si cateva replici cu ''amici mei artisti''. Cred ca hipsterul ne-a botezat asa, si din prea multa lene...prea mult spleen, noi nu ne-am impotrivit.
Le povestesc scurt patania mea de azi dimineata cum un drum de 20 de minute s-a transformat intrunul de 2ore 45. Au patit-o si ei, asa ca stiu ce inseamna, ma bucur doar pt ca ma scutesc in a da prea multe detalii si in a retrai neputinta de a sta inchis intro masina, intro dimineata senina cu soare alb, in care drumul te cheama sa faci o evadere la ocean.
Se vaita pe rand, de sef, colegi, taskuri impossible si termene stranse. Ma simt precum un master batran, secular de-a dreptul. Am trecut prin toate astea, cand eram de varsta lor, insa pe alte coordonate geografice. Si realizez ca locul geografic in care te aflii intrun anumit moment nu iti asigura bucuria, fericirea, implinirea, reusita..doar pt ca altora, aflati in alt moment al vietii lor, le iese asta. Zi-o pe aia cu ''pomul laudat'', sau pe aia cu ''nu-ti compara inceputul cu mijlocul altuia'', sunt valabile toate. Nu e o reteta universal valabila, fiecare are drumul sau, in ritmul sau, si fiecare tb sa treaca prin anumite lectii, ca sa se implineasca. Cei care isi masoara reusita in obiecte stralucitoare, etichete de fitza si obiecte wow, probabil nu or sa isi invete lectiile prea curand. Cei care din prea multa sensibilitate traiesc totul atat de intens. incat o povara de dimensiunea unei furnici ii doboara, isi vor invata lectiile intrun timp mult mai indelungat.
Sunt sincera cu mine (ca nu stiu cum altfel)..in diferite unitati de masura am trait din toate cate un pic..sau mai mult. Mi-am julit si eu genunchii pana am invatat sa ma ridic, mi-am incovoiat si eu spatele pana am invatat ca anumite poveri nu sunt de purtat pe umeri, mi-au lucit si mie ochii in obiecte nefolositoare, dar care imi aduceau o bucurie sufletului, umpland metaforic niste goluri vechi.
Le zic doar ca tb sa aiba rabdare, si sa ia din asta doar ce e de invatat, ca daca or face asta candva or sa culeaga si laurii. Stiu ca urmeaza un ''ce stii tu''.....il simt din priviri, nici nu tb sa il rosteasca. Foolish pride.......sa crezi ca stii toata povestea celui din fatza ta...Nici nu incerc sa ii corectez. Peste cativa ani si cattiva bagaje de experiente, or sa fie si ei in postura masterului secular ce isi asculta colegii stransi in jurul unei mese joase dintro cafenea zgomotoasa.
Ajung acasa, ne cuibarim amantrei (Mogaldelul meu potriveste cuvinte) pe sofa, stau cu capul pe bratul Ubiului, pupand si mangaind spinarusa puiutului. Ne uitam la emisiunea lor preferata, miroase a lumanari parfumate, casa curata si soare alb. Si nu mai simt dorul ala catre ocean.
"nu-ti compara inceputul cu mijlocul altuia" - acum aflu aceasta expresie! :) Cat de bine ilustreaza comparatiile pe care le fac unii.
RăspundețiȘtergereCe linistitor - si datator de putere - este cuibul cu drag cladit in care te poti retrage dupa un timp petrecut in agitatia cafenelei.
Zile fericite va doresc, cu drag.
Exact asa!:)) sa vezi cum e in afara cafenelei.....
Ștergeremultumi la fel pt ganduri!:)
ce bine este sa ai un cuib cald, nu?
RăspundețiȘtergerefara indoiala!
ȘtergereHome sweet home! :)
RăspundețiȘtergereWhere the heart is!
Ștergere