In His name

Am vrut sa scriu despre Manchester. Despre cum marsavia acelor animale ne solicita toleranta, acceptarea, curajul, nesabuinta aceea fabuloasa care ne indeamna sa colectam amintiri, nu obiecte, cautand evadarea intrun loc plin de energie..... distractia unui concert..
Ca nici intro alta zi, azi mi-au sarit in ochi multimea de adolescenti ce a invadat centrul orasului si mallul, cu veselia lor, sfidand orice umbra de teama. M-am gandit la parintii lor, cat de greu le e acum sa mai decida ceva, sa aleaga ceva..e o lume diferita, in care raportarea la cartile de parenting nu te ajuta. Pt ca acolo poate te invata cum sa ii fii adolescentului aproape, dar nu te invata cum sa traiesti cu frica..curajul lumii asteia.
Nu am stiut cum, sau daca sa ii spun Mogaldelului despre cele intamplate. A aflat singur, de la radio, m-a intrebat ce inseamna terorist. I-am spus ca sunt niste gunoaie, nu mai sunt oameni, care fac altora rau. De ce? cum sa ii spun sa inteleaga? Sunt de alta religie, ei cred in altceva si sunt turbati ca nu ii urmam, ca noi traim alta credinta. Ei nu cred in Doamne-Doamne? nu pui, ei nu cred si vor sa ii pedepseasca pe toti care cred in El.
Daca va vine vreo idee sa ziceti ceva de politic, climat economic sau razboi pt resurse...nu aici! pt ca indiferent cate justificari le-ai cauta, ceea ce au facut tine de constiinta de sine, in cazul lor..de lipsa ei. Nu spun ca sunt toti la fel, nu fac comparatii intre religii, insa tot ce nu e bazat pe iubire si iertare nu e religie, nu pt mine.