In copilarie........si chiar ceva mai tarziu, locul cel mai bun si confortabil era in cort :) fie ca era masa peste care atarnam o patura mare, fie ca erau scaunele adunate peste care intindeam un cearceaf. Si in acel turn de fildes ne luam cartile, ciresele sau piersicile daca era vara, mere in restul anului, si citeam.
Si era cel mai bun loc cu putinta, sub acel cearceaf deveneam invizibila in lumea reala si ajungeam in universul cartii, visele deveneau realitate acolo. Cu timpul a trebuit sa renunt la cort, turnul de fildes a fost inlocuit cu coltul vesel, calatoream in timp si spatiu prin intermediul cartilor, simtindu-ma in siguranta, fara acoperirea cortului. Acum, si coltul vesel nu mai are un loc fizic bine determinat, e mai mult o stare....:) atunci cand timpul imi permite. Si zau daca nu e la fel de bine ca in cortul improvizat din vremea copilariei! :)
Eu imi faceam cortul mai complex:)) deschideam usile de la sifonier, scoteam toate umerasele afara, puneam un scaun sau doua in fata usilor(distanta depindea de marimea cearsafului) si intindeam cearsaful si era asa in panta, aveam mai mult loc :))) nu citeam, de obicei ascultam muzica si imi imaginam diverse si diverse lucruri si locuri...era fain, mi-ai facut dor de asta :))
RăspundețiȘtergerece faaaaain :) cred ca toti copiii isi fac cort la un moment dat in camera lor :)
Ștergere