Mic tratat despre bunatate

Multi ani Ubi spunea despre mine ca sunt ''prost de bun''! Si intradevar faceam totul la extrem, renuntam la mine pt altii, induram suferinte cu increderea ca ''adevarul va triumfa'', rabdam in mijlocul hienelor, lasandu-le sa sfartece carnea, sperand ca vazandu-mi durerea se vor schimba.
Dupa multe experiente nereusite, pt ca putini mai sunt cei care se schimba in bine, dupa multe parlamentari cu Ubi si spovedanii cu duhovnicul meu, am inteles ca Dumnezeu ne vrea buni, dar nu prosti, am inteles ca incercarile de a schimba un om sunt limitate, ca trebuie sa incerci doar cat pt 2 maini si 2 picioare si ca orice extrem poate face mai mult rau, atat tie cat si persoanei pe care vrei sa o ajuti.
Si toate acestea mi-au adus linistea, de fiecare data cand am derapat m-am ars, si atunci m-am intors pe drumul de mijloc:am dat totul acolo unde am simtit cu adevarat ca trebuie, unde am simtit ca e primit cu adevarat. In rest, mi-am spus partea, mi-am spus adevarul, de cateva ori, apoi am plecat de pe drumul ce ducea nicaieri. Nu cu rautate sau renuntare, ci cu gandul ca Cineva va continua acea lucrare.
Se intampla ca de ceva vreme sa cunosc un om...o oama mai precis ;p, care imi depaseste capacitatile de rabdare, bunatate si incredere in oameni. E un om care da totul, fara sa calculeze raportul riscuri- beneficii, isi asuma marea lucrare chiar daca se arde pe parcurs!
Ieri, in pauza de pranz, a fost o discutie mai interesanta intre colegi. Eu am renuntat cand le-am vazut incapatanarea si mintea voit inchisa. MONI si-a continuat insa cu determinare lucrarea, cu toata disperarea de a indrepta un om, cu toata dorinta de a le arata si un alt punct de vedere asupra unei lumi pe care ei o judeca fara sa o traiasca.
Mic tratat de fericire despre o draguta atat de buna incat multi ar spune ca e .....too good to be true!
De asta imi esti tot mai draga, de asta te respect tot mai mult! ♥
Cu drag, a ta
M. :)