Talking about my guy :)

Some pink blush please

Primul soare

Hungry anyone?

Beautiful like me & you

 Dimineata de primavara e cea mai frumoasa!
Soarele strabate printre storuri, lumina alearga prin tot dormitorul. Imi ascund fruntea in spatele lui, vreau sa mai dorm un pic. Si atipesc cu trilul pasarilor adunate in gradina.
Nu stiu cat am dormit apoi, dar cand m-am trezit de-a binelea Ubi nu era in pat. Impleticindu-mi picioarele cobor in cautarea lui. Nimeresc toate scarile cu ochii pe jumate deschisi, trec prin living (aici fac ochii mari: jucariile la locul lor, revistele si restul de IT la fel), si il vad prin usa bucatariei. Pregateste micul dejun, soarele straluceste peste florile din vaza.
Ma rasucesc pe calcaie cu directia baie, vreau sa imi curat fatza, sa pun gelul ala si apoi crema si un pic din fardul piersica de weekend si gata, ma reintorc minunata ca o diva. Doar ca......
Usa se deschide in urma mea si Ubi ma prinde de mana.
Heei unde fugi fara un pup?
Eu ii zic ascunzandu-mi fatza:
Ooo lasa-ma nitel, stii ca am cearcane cand dorm mult, cred ca sunt cam sifonata.
Se pune in fata mea si cu ochii lui mari fixandu-ma imi zice:
Esti frumoasa si stralucesti!
Imi tin respiratia ca sa imi pot inghiti lacrimile de roua. Ne stim de ataaat timp si inca ma topesc cand vad cum ma priveste.
Uit toata graba de "a ma aranja" de weekend, ma pierd in bratele lui si in sarutul lui. Cred ca o sa port puloverul din vacanta, mi l-a daruit el intruna din zile. Pe el scrie:

Urc scarile de data asta cu alt gand: nu-mi trebuie nimic in plus. Un pic de mascara totusi....:)ca sa am ochii mari si sa vad mai bine! :)

These days..

Un colt de normal .....si pizza

Da mai vreau in vacanta, zice pustiulica.
Stiu mami, si noi mai vrem!
De ce nu e vacanta tot timpul? Ma intreaba pe un ton serios, ii ador ochii astia mari curiosi.
Nu stiu pui sa iti raspund, pt ca stii tu...toti oamenii ar vrea doar in vacanta dar ceva ne face sa punem rotitele sistemului in miscare.
M-am salvat de "ce e sistem?" cu un pup...dar are dreptate...mai ales in ziua cand te intorci din vacanta..

Nu a fost de-ajuns, pt timpul cu cei dragi, pt vizitat, pt leneveala..si daca am fi stat o luna nu era de ajuns. In primele zile nu stiam pe ce sa punem mana, uitasem ordinea lucrurilor, ne simteam stanjeniti..defazati intrun alt film. Apoi ne-am gasit ritmul de vacanta, cu zilele prea scurte si diminetile somnoroase.
Am fost prin locuri neumblate de ani (de noi cel putin) si simteam ca tradez ceva. Locurile par neschimbate (cateva masini noi...pe care acasa-aici inca nu le-am vazut), dar eu sunt atat de....altfel..
Drumul catre casa aici e atat de lung....toate mijloacele de locomotie concentrate intro zi....ameteala de dupa, rascolitul jucariilor pe care mogaldel le regaseste...nici un loc in care sa calci safe ...pizza in cuptor, si flori. Pt ca Ubi!

Some very true stuff

My kind of red

Aaaaw please do!

Ziua dorului

Ooo blamati-ma!
Stiu ce inseamna dor! L-am simtit cu fiecare celula!
Dor de sot, cand era plecat cu treburi, durere sufocanta, melancolie, bucurie pt tot binele ce venea odata cu intoarcerea lui.
Dor de pui mic cand eram plecata juma de zi la munca. Dor inabusitor de gangureli, manute dolofane si dintisori muscaciosi.
Dor de parinti, de sora si prieteni, atunci cand umblam pe strazile unui oras cosmopolit, atragator si rece, uimitor si infricosator.
Dor de apa de acasa, de muntii si aerul de acasa, de tura mica de cartier si tura mare de oras, de stradutele Centrului Vechi.
 Suntem in vacanta, inapoi in locul de care mi-era dor...si mi-e dor de casuta mea, lasata in stand-by in paza florilor din gradina, a raului care trece la doi pasi de casa, mi-e dor de plimbarile matinale  pana la castel, mi-e dor de distractia din parc, mi-e dor de batraneii frumosi care zambesc si ne saluta, mi-e dor de curatenia si linistea orasului meu, de cladirile albe si inalte din orasul posh, mi-e dor de casutele rosii si vechi din orasul meu. Mi-e dor de bun-simtul vanzatorilor din magazine, mi-e dor de bun-simtul "participantilor la trafic" care-ti zambesc cand treci strada cu mogaldelul in plina faza de "i dont wanna".
Mi-e dor sa vad oameni zambitori..."daaa voua va convine, nu aveti grijile noastre!"....as vrea sa le zic ca habar nu au ce alegeri am facut noi, sau cat am pierdut, sau cat de mult am muncit, cata nebunie sau curaj am avut in locul unei alegeri simple si sigure.

Poate mi-e gandul tulburat de imaginea celor doua familii din sala de asteptare a aeroportului,  care si-au altoit odraslele pt ca aveau criza de plans. Am fost singurii care am reactionat, pusi rapid la punct de ceilalti compatrioti...sa nu ne amestecam in educatia altora....stupid people!
Sau poate mi-e gandul tulburat de pupezele vanzatoare dintrun magazin de renume....pt ca le-am deranjat cu niste intrebari..clientul nostru stapanul nostru e o jignire aici.
Sau poate mi-e gandul tulburat de cretinoizii care acceleraza pe trecerea de pietoni..
Cred ca o s-o rarim cu vacantele acasa....pana la urma lumea asta-i mare, si dragii nostri pot sa vina sa ne vada acasa.
Vezi.....dorul de "acasa" nu e chiar asa de simplu!

And we're missing home..

And all in one day

Culori de primavara

Getting ready

sursa Pinterest

La o cafea

Ce buna e o cafea de dimi

Mai ales daca e Mocha, de la Starbucks, are frisca si topping de caramel, si e vineri dimineata.

Si vinerea e inainte de vacanta! deci....yuuuppiii!

Ieri ne-am distrat mult, a fost o zi altfel :) am inceput-o foarte de dimi, pt ca trebuia sa termin ceva pt o sedinta de la pranz(noroc ca sedintele incep mult mai tarziu si nu tb sa lucrez chiar cu bad old fashion stress).

Planul era si mai de dimi, dar cum parul nu statea bine si crema de par mai mult a inrautatit lucrurile, a urmat un dus rapid, apoi daca tot eram in zona hai sa pun si tratamentul, si de aici m-am trezit ca s-a facut deja ora 6!

Am inceput sa lucrez cu spor, intre timp s-a adunat gasca pt vizita celor de la clinica. Nu, nu suntem bolnavi, a fost o vizita standard, pt evaluarea conditiilor in care cresc copiii. Mno, sfatul meu in orice chestie: nu cere parerea altora! cate povesti de groaza am putut sa aud, cate sfaturi ca sa eviti nush-ce-uri..Frate, daca iti iubesti copilul si il cresti cu toata dragostea, de ce atata frica si teama de autoritati? Ma rog, am fost ca strutul, i-am ignorat pe toti si am asteptat ''acritura''. ''Acritura'' era o blonda faina si funny, a fost dragoste la prima vedere pt mogaldel, care dupa ce a topit-o cu zambetul si privirea lui slick, a inceput sa ii care cadouri! Parfumurile mele, trusele de machiaj, erau frumos insirate la picioarele doamnei. Evident ca s-a lasat cu pupi si imbratisari, rasete cat cuprinde.

Am discutat si despre vaccinuri, soc si groaza daca eram in tara! Cate discutii (nepotrivite) aveam acasa cu personalul medical doar pt ca eram atat de indolenti sa intrebam de efectele secundare!...Tin minte si acum cum ne-oficial am fost felicitati pt ca am cerut ca spitalul sa isi asume responsabilitatea pt vaccinul impus de stat, si tin minte si solutia oficiala: platiti daca vreti un vaccin mai sigur.

Aici lucrurile sunt altfel, nu e nimic obligatoriu, in sensul ca si cel obligatoriu poate fi amanat. Gradinita si scoala nu sunt conditionate de vaccinuri, si nici ingrijirea ''eventualelor'' boli nu e conditionata de ele. Dar naaa...poate locuim noi intro tara mai necivilizata decat Romania (riiiight...)

Vizita a fost scurta, cat o cana de ceai pregatita de Ubi. La final ne-a zis ca suntem cea mai cool familie din zona, ca avem cea mai funny casa, ca prima ei impresie a fost ''oamenii astia sunt nebuni,, asta-i loc de joaca nu o casa!'', ne-a zis ca facem o treaba minunata cu mogaldel, care e dezghetat si cu bun-simt (trebuia sa ne vada si la orele serii cand oboseala ii da niste idei woow). A fost interesanta discutia dintre ei, pui mic nu s-a dezmintit si a dat raspunsuri de ne-a dat pe spate de ras :) 

Am avut un sentiment super, sa fii felicitat pt ca faci o treaba minunata, mno..nu era ca si cand nu stiam asta, dar a fost frumos sa auzim ca suntem cea mai cool familie de pe strada :)

Dupa vizita am udat florile, speram sa creasca mari si frumoase, eu mi-am continuat pregatirile pt sedinta in timp ce trupa norocoasa a iesit cu trotineta, fugareli de matze, bagat nasul in treburile altora (pui mic e foarte curios, vecinii mai in varsta sunt topiti dupa el si ii fac toate hatarurile).

Ziua de munca a trecut repede, cu laptopul in gradina din spate, cu fatza la soare (extra make up azi, ca sa ascund parleala de la soare)

Seara a fost si mai faina, cu un ceai revigorant baut seara la 11, din cana ''GM Beautiful''.

Paranteza: ciudat cum m-am pierdut in toate detaliile primei parti a zilei, incat acum nu-mi mai stiu sirul ideilor pt jurnalul de seara :))

Am o scuza: suntem pe ritmul de weekend!

Mesterim ceva

You make me happy