My view

His voice

Rochii

Caut rochii. De cateva zile sunt intro aventura aventuroasa, de a cauta rochii. Si sper ca undeva pe parcurs sa gasesc si curajul de a purta o rochie.
Buuun, de unde a pornit totul? Un articol intro revista si observatia editoarei ca nu mai sunt rochii, mai cu seama la fashion showuri, ceea ce..garanteaza inca un an fara rochii.
Ma uit peste pozele articolului, rasfoiesc revista si...am numarat vreo 3 tinute cu rochii, restul pantaloni! Unii atat de scurti incat inca mai dezbat cu Ubi daca pot fi etichetati ca pantaloni sau lenjerie.

Intrun moment de epifanie vestimentara, dau fuga la dressing si caut...Dau de pantaloni, de toate felurile,slim, salvari, drepti,lungi, scurti, 3/4, blugi, blugi normali, skinny, boyfriend, decolorati, jumuliti, cateva fuste(creion, doar office) si cateva tunici. Nici o rochie. Au ramas in Ro, pt ca erau doar rochii de ocazie..dar aici, in viata reala nici o rochie.

Hotarasc sa incep aventura, sa caut rochii. Rochii de zi, purtate ziua in toate activitatile ei normale. La birou, sigur tb sa imi sara o rochie in ochi, nu? Nu! Fuste..fuste creion(dap), fuste scurte si mulate(fiecare padure cu....), rochii nu. In parc...evideeent nu! Cum ar fi sa faci cursa de 100m garduri incercand sa prinzi din urma copilul care fuge brusc in cealalta parte de parc? Sau cum ar fi sa stai aplecata la groapa de nisip in timp ce obisnuita rafala de vant iti pune..lumea-n cap?
Mergem in mall, ii zic lui Ubi ca vreau sa caut niste tricouri-bluzite-cu fass.Povesti, adica da, cautam tricouri, dar de fapt ma uitam dupa rochii. Si nu ma refer la alea lungi si drepte, bohemian, nici la cele scurte/lungi mulate, nici la cele de ocazie, cu florile mari si pompoase din dantelarii. Ci la rochiile normale. Nimic.

Iau lucrurile in serios, pe drum spre casa, in timp ce baietii mei dansau din manute pe melodia lui Ed Sheeran, eu ma gandeam la rochii. Istoria pantalonului nu a fost una usoara. A purtat eticheta desfraului la inceputul lumii, secole mai tarziu a evoluat fiind purtat sub...rochii, ca piesa de lenjerie (ha!). In 1800 primarul Parisului interzicea purtatul pantalonilor de catre femei!  George Sand si Sarah Bernhardt au purtat pantaloni, sfidand autoritatile si ochiul pudic public.
Coco Chanel a introdus pantalonii...evazati in lumea modei. Apoi razboaiele mondiale..dar cu adevarat invazia pantalonilor in viata femeii a inceput in anii'70, in mare parte ca forma de protest fatza de ideea de wifey-cu rochita apretata si ca simbol al egalitatii in drepturi.

Deci emanciparea femeilor care s-au luptat secole intregi pt egalitate, pt a fi luate in seama. Imi amintesc acum de ultimile alegeri prezidentiale din SUA, cum costumul pantalon era emblema unui candidat, in timp ce rochitele erau eticheta celuilat..si tot ce venea la pachet cu  tipologia de caracter a celor doua tabere.

Sambata dimineata imi propun sa caut si pe net. Jumatate de cana cu cafea mai tarziu si un soare rasarit de-a binelea, in toate paginile de outfituri deschise am gasit cateva firmituri de rochii intro mare de pantaloni, si alea erau scurte, transparente, sau lungi cu crapatura adanca.

Nu-mi propun concluzii. O sa port pantaloni mai departe pt ca asa mi-e cel mai...ubi cum se zice la convenient? In lumea ce-o traim acum ar fi taare greu sa nu o facem, insa mi-e dor sa mai port rochite. Mai stii cum in copilarie te varai intro rochita si ieseai afara cu genunchii liberi la julituri si piscaturi de tantari? Sau cum in adolescenta te pregateai de intalnire, lasand sa cada pe tine, intro mangaiere, rochita de matase? Sau mai stii sentimentul ala de printesa cand ai purtat rochia de mireasa? Maaaan, a fost mega dragut!  Uite asta vreau, dar in viata normala. Cer prea mult? 😉

Colors, of course

Dupa-amieze de primavara

Quote of the day

He let us know

When in doubt..

Say chow mein!

Because Love

Bon Apetit!

Da da, stam la masa cand mancam. Nu ne uitam la tv, dar povestim. Uneori se raceste mancarea pana terminam povestile, alteori mancarea e asa de buna incat inafara de mmmmm si OMG nu zicem nimic ;)
Mogaldel sta in capul mesei, ca un printisor ;)
Tb sa scriu despre asta, ca acum am ocazia: inainte sa plecam din tara, fie prin restaurante, fie la mesele intinse intre cunoscuti, mereu era cate un episod din asta: copilul stresat, care nu  voia sa manance (singur), parintii cu gura pe el si un eventual "las ca-ti arat eu tie". Evident or sa fie unii care or zice ca asa e de cand lumea, ca si ai nostri....
Aici lucrurile sunt altfel. Sunt restaurante cu locuri amenajate pt familii, sunt insa si restaurante normale fara tot felul de facilitati. Insa..copiii sunt lasati sa invete sa manance, in ritmul lor, in felul lor. Parintii nu scrasnesc din dinti cu o posibila amenintare departe de ochiul public, copilul nu e transfigurat de frica-greata ca tb sa termine tot platoul, si nici vecinii de la masa nu stau cu ochii pe copilul lui X-ulescu care nici sa manance singur nu poate.
Mi-a fost tare usor sa incerc cu mogaldel mancatul la masa, de unul singur, pt ca stiam ca posibilele haine murdare, sau mancarea scapata din furculita nu sunt doar normale, ci etape intrun proces. Si uneori mancatul cu mana e chiar fain ;)
Gata paranteza :))) incepusem sa zic ca stam la masa cand mancam, de cele mai multe ori. Alteori, in weekend, cand soarele e afara, bufetul suedez cu "cine-ce vre-unde vrea" e muuult muuult mai fericit! Mai ales cand capsunile sunt alese de niste degetele nastrusnice, direct din borcanul de dulceata :)

He can cook

O saptamana cu soare. A fost aproape perfecta, pt ca jumate din saptamana a fost Sarbatoare, iar in cealalta jumatate..am plutit catre weekend. Toate dupa-amiezele au insemnat tzoacla si parc, vata de zahar, tiribombe si pomi infloriti. Serile in linistea cuibului, cu o emisiune pe care am gasit-o recent, in care participantii gatesc pe rand, in cate o seara, cina pt ceilalti. Era si in Ro o emisiune de genul, dar acolo participantii prea erau "soc-senzational-uitecinesunteu" incat schimbam canalul cu viteza.
Aici oamenii sunt oameni si singurul lucru "socant' e umorul tipic.
Insa treaba asta a trezit in Mogaldel niste talente de bucatar. Inafara cake-ului care se gateste tot la 3 zile, a inceput sa se implice si la pregatirea mesei. Isi trage scaunelul dupa el pana in bucatarie si de acolo e ucenicul bucatar: invarte in oala sa topeasca untul, paseaza bucatarului sef condimentele si ustensilele.
Pofta de mancare a crescut odata cu implicarea piticului in bucatarie, deci daca aveti copii mofturosi la mancare incercati-o si pe asta.
Eu deocamdata ador faza asta de bucatarit a baietilor mei, pt ca imi place tare sa stau turceste pe covorul din bucatarie uitandu-ma la mestericii mei.    

Detalii

Am dat la un moment dat peste cuvintele acestea: ''Ca sa dobandeasca cunostinta, omul tb sa studieze.  Ca sa dobandeasca intelepciunea, tb doar sa observe.''
Cunostinta................intelepciune....
Una nu o exclude pe alta, insa.....sunt ele interdependente?
Am cunoscut oameni din toate extremele. Atunci cand am inceput sa observ.
Am cunoscut oameni toba de carte, cu un vocabular extins, vorbire gramaticala corecta, insa atat de putin intelepti...atat de gaunosi..plini de ura, mancati de frustrari..
Am cunoscut oameni de o cunostinta aproape naiva, insa intelepti. Cu sfiosenie pot sa vb despre ei, pt ca in fatza lor, cu toate diplomele mele tinute in sertare, nu puteam decat sa ma smeresc. Oamenii aceia traiau viata, o intelegeau, si aveau habar clipa de clipa de rostul lor pe pamant.
Nu am ajuns intro extremitate din aceea care ignora cu totul stiinta, cartile, sau tot ce tine de cunoastere, de buna cunoastere! In lumea in care traim nici nu am avea cum, tb sa fii mereu in ton cu ce se intampla, pamantul asta se roteste prea repede pt cei care vor sa-si simplifice existenta alegand sa nu stie.
Insa petrec mai mult timp observand.si fara nici o mandrie pot sa spun ca atentia atribuita micilor detalii, ruperea de tot cotidianul si atentia bazata pe gasirea esentei, mi-a creionat viata asa cum e ea. M-a ajutat in cariera mult, pt ca in local irosirii energiei in mecanisme bazate doar pe stiinta si informatii concrete, mi-am canalizat atentia pe detalii, cautand patternuri, incercand sa anticipez miscarile urmatoare, trendurile.
M-a ajutat in viata personala, pt ca nu mi-am mai pierdut vremea in relatii toxice. Observand am invatat ce era mai bun, observand am invatat din greselile altora si am sarit peste cateva etape de experiente negative.
Cunostinta tipologiilor umane m-ar fi aruncat in etichetari, insa observand detaliile, diferentele, am ajuns sa cunosc oameni ce poarta diamante sub strat inca gros de carbune.
Observand detalii, in colturi de ansamblu, poti sa gasesti mult mai repede esenta. Poti sa petreci luni de zile, ani intregi alaturi de cineva, incercand sa ii cunosti, insa atentia pusa asupra catorva detalii, iti amplifica precum o lupa, esenta acelor oameni. Din mici detalii, din mici observatii asupra tonalitatii vocii, gesturilor, cuvintelor spuse la suparare sau la fericire, poti sa iti faci o parere mult mai aproape de realitate. Poti sa stii exact in ce cercuri te invarti, daca ramai sa investesti sau daca pleci aparand tot ce ai mai de pret.
Am iesit in cateva expeditii aventuroase :) ca asa ii place Mogaldelului sa le numeasca. Nu mi-am facut temele studiind tratate despre destinatiile noastre, ci le-am rezumat pe cele mai importante. Pt ca nu vrem sa cultivam ignoranta. Insa am pus mai multa energie in a-l invata pe junior sa observe. Cum forma norilor si directia in care merg ne pot spune ce vreme avem in fatza. Cum tipul acela de pasare alege sa stea doar in mediul acela. Cum stilul acela de construire al caselor e util doar in zona aceea, si cum nu ar mai la fel de bun intro alta zona climatica. Sau cum masina ce poate sa treaca prin apa are garda mai ridicata decat masina cealalta, care mai mica fiind se poate strecura si se poate parca mai usor. L-am invatat sa observe florile, si culorile lor, si m-a surprins spunandu-mi de frumusetea umbrelor pe care casele le lasa in apa.
Mult zgomot pt nimic, asa e articolul asta :)
Insa azi a fost un moment in care s-a dovedit ca intelepciunea bazata pe observatie si experienta, e mult mai de folos fatza de cunostinta mare, cat cuprinsul unei biblioteci, stocata intro minte....fara de prea multa inima.

Reclama la bere si vopseaua de oua

Citisem ieri o stire despre cum o reclama la bere a fost oprita in a fi difuzata. Mesajul reclamei spunea ceva cum ca berea × face ca Good Friday (Vinerea Mare) sa fie even better (si mai buna). Mai multe comunitati religioase s-au opus difuzarii reclamei, motiv pt care am fost cu toti scutiti de asa oroare. Sa ajungi sa transformi o asa sarbatoare intrun alt motiv de bere si petrecere..ori e exemplu de lacomie dupa castig, ori e indolenta. Lantul de magazine a retras reclama. A fost tare impresionant cum comunitatea s-a mobilizat atat de repede, in dorinta de a pastra sarbatoarea departe de orice lumesc superficial si gresit.
Ce a fost mai impresionant? Ca pana si ateii au sprijinit ideea, chiar daca numai din respect pt convingerile crestinilor.
(Cum era stirea asta daca era in Romania? Preotii erau iar la perete ca se opun dreptului la libera exprimare, mai erau cateva vorbe de cum sunt ei de fapt materialisti, si sigur cateva grupuri pe FB se mobilizau pt libertatea la distractie).

La noi nu vine iepurasul. Dap, suntem parintii aia cruzi care nu lasa iepurasul sa aduca cadouri de Paste. Am crescut cu cadouri aduse de iepuras, hainele cele noi si pantofii de lac. Insa nu am vrut sa ducem traditia asta mai departe. Pt simplul motiv ca Invierea nu are nici o legatura cu iepurasul. Am decorat insa casa cu oua colorate, puisori si iepurosi (lasa piatra jos, nu o arunca. Nu e ipocrizie!). Am decorat casa inainte de Paste si am folosit decoratiunile ca semn de bucurie pt venirea primaverii, ca simbol al renasterii si promisiunii pe care El ne-o daruieste in fiecare an. Renastere lumeasca ce o pregateste pe cea spirituala.
Mogaldel o sa isi primeasca un cadou azi, dar nu pt ca iepurasul, ci pt ca Dumnezeu il iubeste atat de mult incat pe langa viata vesnica ii mai daruieste si cateva bucurii mai lumesti.

Ouale de Paste. Am vrut tare mult sa incerc si colorantul alimentar, imi imaginam niste oua pastelate, in culori deosebite. Jumatate de zi mai tarziu si o bucatarie plina de stropi de culoare, ouale erau incapatanat de nevopsite...nu in totalitate oricum. In toata disperarea am pornit la drum, in ziua cea mai aglomerata din an, cand se anuntasera cateva milioane de masini in plus pe drumuri, catre orasul vecin in cautarea unui magazin polonez cu produse romanesti. Am gasit niste glume de vopsele si am reusit sa coloram ceva.
Are Vlad o poveste din tineretile lui, cu o vecina care iesise la "Sariti, sariti!" pe scara blocului,vecinii disperati sa cheme pompieri ceva.... cand de fapt vecinii i se arsesera cozonacii.
Nu am fost chiar atat de intro dunga cu disperarea pt ouale vopsite, insa bosumflata am fost. Pana cand vecina de alaturi imi pune intrebarea: nu e Paste fara oua colorate?
Ooo daaa! Iarta-mi Doamne negandirea!
E Paste si fara oua colorate, e Paste si fara friptura de miel, e Paste si fara cozonaci.
Pt ca Pastele nu are nimic cu toate acestea. Viata vesnica si iertarea ce ne-a fost daruita nu e cumparata prin bogatia de pe masa!
 Ne-am pregatit de Paste, fara excese! Fara strofocari, fara gatit zile la rand, fara nimic din prea plinul omenesc. Ne-am pregatit insa cu cate ceva bun, ca si cand am avea la masa Cei Mai Alesi Musafiri! Pt ca Sarbatoarea asta este intre noi si Ei.

Paste fericit tuturor si Hristos a inviat!

Lumina diminetii

Culori

Ne pregatim sa vopsim oua, reteta noua - folosind colorant alimentar.
E traditie printre vecini, speram sa iasa ceva bine 🎨daca nu...avem si planul de rezerva: markerul! :))))
Dar mai intai...niste roscate dulci!

No little things

Shine bright

Truly, you!

So true

Culori de dimineata

 Pancakes for breakfast

 There is beauty in simplicity

He loves me

Lazy Sunday

But first, coffee

Am clipit o saptamana. Nu, nu am vreun tic nervos, ci am inchis ochii si cand i-am deschis in milisecunda urmatoare, trecuse o saptamana.
A venit primavara, zile lungi cu soare, totul inflorit, miros de iarba verde, gratar in curtile vecinilor (si a noastra, recunosc), distractia cu filmuletele pe Snapchat a batut povestile de seara (si e super sa fii atat de obosit incat totul ti se pare funny), checul (sau cake cum ne corecteaza mereu Mogaldel) a devenit un must have ;)) Am trei bucatari tot mai priceputi, foarte mandra de cel mic, care chiar urmareste reteta, fara sa mai "oups, asa face mami oul cand se sparge?" (Da maimuta, asa face, la fel ca celelate oua pe care le-ai.....scapat pe jos! )
Oboseala de la munca e maxima...ca peste tot, inaintea vacantelor. Ochii mi s-au cerut in drepturi, mai cu seama de cand Soarele ne-a gasit, asa ca ochelarii de soare! Doua perechi (ajuta-ma Doamne sa nu ii mai pierd), ii iubesc 😄
Covor nou in bucatarie, pt ca prea topaiam toti pe varfuri cand, in picioarele goale treceam de la cald la rece.
Am uitat de cateva ori ce voiam sa spun, vorba juniorului: " tu mi-ai luat vorba din gura, da-mi-o inapoi". A inceput sa se trezeasca si restul casei, asa ca postarea scurta...(si) de data asta.
Ba nu, mai e! (Ca sa nu uit iar). In teorie noi ii invatam pe copii sa vorbeasca, asa-i? Mno, la noi e putin invers, folosim noi cuvinte noi:
                                 gamen = galben
                                 moshcoscheta = motocicleta
                                 par-patz = scooter
                    masina cu 3 roti = trotineta
                                saass = biscuiti Ritz
                    mancarica lui mama = orice fel de mancare cu sos de rosii
                                 ou de Pasti = ou fiert
                                 curentic = curent electric
                             mau gaasa = orice pisica
                              picioiul = piciorul
                              babon = balon

               Completez cand imi mai amintesc. Gata pui, am scris!

Find your path

It's not about where you're coming from, is about where you're going!

Doar 50 de lucruri

Ella  are idei super faine care se lipesc repede, cea cu 50 de lucruri e una din ele :)
Cine a avut nebuna rabdare sa imi urmareasca jurnalul in ultimii ani, cred ca poate spune deja cam care ar fi cele mai dominante 50 de lucruri despre mine (hahahahaha sunt putin sarcastica cu mine acum :) ), asa ca nu stiu ce as mai putea spune nou. Nu fac insiruirea intro ordine a prioritatilor, ci pur si simplu aleator!

(P.s Scriu la postarea asta de o saptamana, nu pt ca as fi eu vreo personalitate prea intensa, ci pt ca..timpul ;p)

1. For the love of coffee! Uite si primul lucru! ador cafeaua, in toate formele ei, rasfatata cu frisca si alte sprintzuri, insa de ceva vreme o prefer la filtru, simpla, indulcita.
2. Cafeaua e momentul meu de analiza, fie in discutiile cu prietenii, fie in momentele de eu-cu-mine. Chiar si cand se intampla sa beau cafeaua in sedinte sau in toiul muncii, de fiecare data pic pe ganduri, imi mai dau seama de ceva, mai ''realizez'' ceva..
3. Sunt introvertita, cu dozaj limitat de extrovertire. Ma exteriorizez atunci cand chiar simt ca trebuie sa ies la lumina. Nu imi place centrul atentiei, nu il caut, nu am nevoie de validarea altora ca sa stiu cine sunt.
4. Am rabdare, multa. Insa doar in chestiunile importante. Pt cele mai usurele asa...iti spun dinainte care e surpriza, inainte sa apuci sa desfaci funda cadoului :)
5. Sunt un varsator...vreun 80%..restul de 20% e capricorn :)
6. Imi plac gadgeturile, noutatile, ineditul, lucrurile care scot omul din cochilia banalului.
7. Imi place sa inventez, prin urmare jobul meu
8. Nu imi place sa fac lucrurile ''pt ca asa se face/ asa se cade/ asa am facut mereu''.Chit ca nu ies mereu castigatoare, prefer asta decat sa ma incadrez intrun trend banal.
9. Invat permanent ceva, ma schimb mult de la un an la altul......din aceeasi teama de banal
10. Visez mult cu ochii deschisi. Nu imi fac planuri elaborate, insa visele imi devin directii. 
11. Cu ajutorul Lui le indeplinesc pe toate. Si probabil ar fi trebuit sa incep cu asta.
12. Cred intro cale menita sa aduca binele in viata fiecaruia, insa cred ca alegerea de a o urma ii apartine fiecaruia, de unde si atatea rataciri..
13. Nu imi plac intrigile si manipularile. Cred ca oamenii care au fost o data asa nu se schimba, vor fi mereu asa.
14. Nu imi plac falsitatile ce tin de social. Prin urmare nu inventesc intrun grup mare de amici, ci intrun grup esential de prieteni.
15. Sunt sincera. Chiar daca reusesc sa imi musc limba si sa nu graiesc,  ma da fatza de gol, asa ca toti stiu ce gandesc.
16. Nu imi plac lupii moralisti, sau cei care copiaza nefiindu-si fideli propriilor convingeri.
17. Nu imi plac oamenii care pun la indoiala totul sau care cred ca stiu ei mai bine (cine esti, ce faci, ce gandesti..)
18. Imi place sa ma inspir, iau doar ce e mai bun, ca parte a procesului de dezvoltare personala. Suna corny, insa o viata in care nu ai incercat sa devii mai bun, e o viata irosita.
19. Cred in lucrurile care fac bine sufletului. Oricat ar fi de mic acel lucru, facandu-l pe acela, consumandu-ti energia in lucrul placut sufletului ajungi sa iti incarci existenta cu tot ce e pozitiv.
20. Imi plac culorile.
21. Imi plac florile.
22. Imi place sa decorez casa precum o oglinda a personalitatilor noastre.
23. Imi plac parfumurile, mult de tot. Imi place sa le combin, nu le cumpar  ca sa ''fiu in trend'', ci le iau pe cele care ma bucura. Imi place sa le primesc cadou :)))
24. Imi plac toate ''girlie stuff''. Pur si simplu
25. Am invatat sa nu imi mai cumpar multe haine, ci sa combin piesele. Prefer putine haine de calitate decat multe si proaste.
26. Nu mai port incaltari cu toc, pt ca nu pot sa alerg pe tocuri :)
27. Am momente de lene, dar le cultiv...sa fie comfy si cute :)
28. Imi place sa gatesc  lucruri noi, diferite. Imi place sa incerc toate bucatariile diferite de cea traditionala.
29. Nu imi place sa fac dulciuri. Desi au inceput sa ''imi iasa'' e prea mare stressul :)))
30. Imi place ciocolata dark, macarons si inghetata
31. Sucurile fresh, da. 
32. Si un pahar de Rose, sau Moscato
33. Si fructele de mare, Daaa!
34. Imi place la mare, imi place la munte, lumea e prea mare ca sa nu fii fericit oriunde.
35. Nu imi plac concediile all-inclusive. Le prefer pe cele de explorare, de descoperire....de oameni, de orase, de culturi noi.
36. Nu imi plac hotelurile, thank God for Airbnb!
37. Imi place sa fac poze. Precum un chinez!
38. Imi place muzica, nu cea zbatzi-zbatzi, ci cea care transmite un mesaj.
39. Imi place sa citesc. Pana acum 3 ani mereu aveam doua carti pe noptiera.
40. Imi plac plimbarile, nu pe cele singure. Mereu tb sa mai fie cineva cu mine, nu ma pot bucura de ceva intrat de mult pe cat o fac cand impartasesc momentul cu cineva drag.
41. Insa imi plac cafelele cu mine singura.
42. Imi plac orasele cu dinamism. Asta nu tine insa de dimensiune. Poti sa te incarci de energie si intrun oras mic, care duduie de istorie, civilizatie, si personalitati bubbly.
43. Ador simtul umorului, de cand suntem aici am descoperit ca il poti si cultiva.
44. Imi place sa nu apartin unui singur loc.
45. Sunt sotie
46. Imi place sa am grija de mine
47. Sunt mama. Imi place sa ma joc cu fiul meu.
48. Imi place sa descopar lumea prin ochii lui.
49. Imi place sa il vad cum devine un omulet. Ador tot ce tine de asta.
50. Si asta imi ocupa tot timpul. 

Culori

Beautiful views