Rick Gervais & Noel Gallagher - Freelove Freeway

New stuff

Rewind

Nu prea pricepeam eu mare lucru prin anii '90..cred ca in perioada aia inca mai eram cu papusile masinile de curse, si inca mai calaream tv-ul cu emisiuni pt copii in weekend.
La drept vorbind cred ca nimeni in Ro nu prea avea habar ce se intampla de fapt, social, economic, politic..
Mi-e greu sa pun degetul precis unde in foaia calendarului a aparut revista Avantaje, insa stiu ca mamei nu ii lipsea din casa. Femeile din revista erau aidoma americancelor si frantuzoaicelor ce le vedeam in filmele serii. Si a fost ceva atunci, ce in mintea copilului neasdolescent inca, a avut un impact puternic: cu putin "ceva" o femeie romanca poate sa arate precum Occidentul. Un gust din libertatea de atunci - nu prea intelegeam eu ce presupune toata libertatea aia, asta simteam cand rasfoiam revista mamei. Si prea putin stiam atunci ca acel putin "ceva" era Stilul.
Am inteles relativ repede, si relativ devreme, ca o femeie poate orice, sa faca orice, sa fie orice vrea. Si gospodina - adoram paginile cu retete si sfaturi de casa, si "aranjata" dar si cu o cariera. Mi se parea mai fascinant sa citesc revistele acelea decat sa citesc carti. Pt ca femeile acelea erau exemple reale, modele reale pt "se poate".

Jjj de ani dupa, acum
Una din revistele mele face 30 de ani. Trec ei asa repede in revista cam ce s-a intamplat in perioada asta, si m-a fulgerat un subiect. Anii de acum se potrivesc manusa perioadei de atunci, anii '90-98'. Nu doar prin ochii modei, ci si prin reactia/ gandirea societatii. Nu am terminat articolul pt ca m-am luat cu gandurile, dar zau ca parca asa e!

Pe cateva pagini au recreat niste tinutele din revistele lor din anii '90. Si nu spun care sunt de atunci si care sunt de acum, ma uit si nu pot sa na decid, pt ca imi plac nespus! Si nu e ceva diferit de noile colectii de prin magazinele de pe High street! Sau de prin conturile faine de Insta. Si nu se rezuma doar la haine si combinatii de stiluri, ci la machiaj, grija pt cosmetice.

Vorbesc apoi de societate. Miscarile #metoo si#bodypositivity, #girlsempowerement, #paygap, scutura societatea, din nou, retrezind-o la fel ca acum 30 de ani (ceea ce e putin trist...pt ca lumea are nevoie iar de o trezire, de parca a picat in amortire dupa revolutia in gandire de acum 30 de ani). Nu fac politica insa reactionez la nesimtire, si dupa teoria lor, bulversarea asta in societate face din nou ca extremistii sa ajunga la putere spre stupefactia (si lupta) celorlalti.

Nu vreau azi sa discut chestii serioase, si stiu ca "moda se intoarce", dar daca chiar e asa, si anii "90 se intorc, putem macar sa luam doar ce e mai bun din ei?

Pohte pohtite

Plans

Aea_e

Azi am busit un proiect. L-am busit pana maine, cand il rezolvam. Stiu asta.
Ce a fost aiurea nu a fost buseala in sine, ci reactia mea la asta.

L-am resimtit de parca am pierdut bani din buzunar si epoletii de pe umar. Proasto a fost un cuvant lipit de varful limbii. Mele.
Pt ca toti ceilalti, pornind de la colegi, manageri pana la seniori se luptau cu mine sa ma convinga ca nu e mare lucru, ca se rezolva, ca am pierdut doar timp si asta se recupereaza. Atitudinea lor e ceva normal la noi.

Atitudinea mea nu e una normala. Pt ca e normal sa gresesti cateodata. Si evident sa recunosti, si evident sa repari. Nu e normal sa faci din asta o drama, si nu e normal sa crezi ca ai dat shut down lumii. La fel cum nu e normal sa treci nepasator peste. Extreme stupide.

Mi-am dat seama, nu, am simtit asta cand am dat cu ochii de mogaldeata. Ma taram catre ei, cu toata greutatea stupizeniei mele pe umeri. M-a intrebat: mami, ce masina ai desenat azi? Prima reactie a fost sa ii zic ca am busit una, nu am facut nimic de lauda! Dar m-am oprit, pt ca nu asta vreau sa il invat! Vreau sa stie ca greseala e atunci pe moment, si ca ramane in trecut daca mintea ta cauta deja solutii pt a o repara. Vreau sa stie ca o greseala nu defineste pe nimeni, si ca nu sterge din valoarea izbanzilor de pana atunci. Si ca oricat de competitiva ar fi activitatea facuta, nu trebuie sa defineasca pe nimeni.

(Pam pam pam pam)

La fel cum nici victoriile nu te definesc drep zeu. Sau semi-zeu. Nici macar ca fiind (doar) deasupra unui grup de oameni.

Don't even try

Imi sare in urechi din prima. Nu. Ma zgarie in urechi din prima.
Se practica cu darzenie, poate din inertie, o a doua natura, precum respiratul. Si precum respiratul, cei ce il practica au impresia ca dispar daca nu o mai fac.

Mentionatul numelor faimoase nu mi-e asa antipatic. La o ieseala sau eveniment chiar ma ajuta. Stiu din prima cine sunt superficialii si nesigurii. La fel si intrun cadru mai..activ. Ma ajuta la fel de tare sa stiu cine e veriga slaba: clar e unul care apeleaza la prietenia cu un nume mare ca sa iasa dintro situatie.

Ce ma enerveaza la culme e celalalt tip de name-dropping. Ala cu branduri, cu nume faimoase! Pt ca de obicei vine la pachet cu superioritatea, cocotatul pe culmi (bling-bling, nu doar muntoase) pt a arata cine e personajul deasupra (mult prea visatul) tuturor.

Incepe de vineri asa. Cu nume de restaurante si pub-uri. Nu e cea mai buna haleala, ci e locul in care doar cei mai tari se aduna. Nu e cea mai buna cafea, ci e locul in care tb sa mergi pt ca doar cei care stiu se duc. Stii ideea, sunt sigura. Ii auzi, ii vezi peste tot. Sunt aia care dau locatia in legenda pozei. Pt ca dupa ce tb sa vedem meniul, tb sa stii si locatia, ca sa stii ca nu e doar o farfurie de ciorba la pub-ul din colt.

Cumparaturile. Pffff nu se poate fara o punga lucioasa de carton, pe post de lunch bag. Pt ca tb sa stii ca mancatoarea din caserola si-a cumparat ceva zilele trecute de la Dior. Si nu era ceva micut, pt ca punga lucioasa e mai mare. Problema nu e ca si-a cumparat, ci ca tb sa iti arate asta. Cat mai des, o alta punga lucioasa.
Cosmeticele -daca nu sunt big brands nu sunt nimic. Nu le blamez,serios. Chiar le folosesc! Pe cele care mi se potrivesc, in aceeasi masura cu cele de la superdrugs, pt ca unele sunt chiar bune. Si cand le fac poze, e sa le tin minte tura viitoare, pt ca altfel neuronii mei dislexici imi zic pas. Insa cand majusculele mari lucioase insotesc personajul zi de zi, intrun mod ofensiv...cam stii cu cine ai de-a face. Omul-statement, care tb sa arate pt ca tu sa stii.
Arata mai mult de atat, e drept. Cam cat de vanitos si profund nesigur e.
Parerea mea, cel putin.

Imi plac oamenii puternici. Nu cei ce flexeaza muschi sau portofele, ci cei care spun, creaza povesti. Cei care nu au nevoie de subterfugii pt a impresiona, cei care nu au nevoie de altii pt a se valida. Cei care se cunosc, si stiu ce pot, si nu simt nevoia sa demonstreze nimic, nimanui.
De regula sunt cei ale caror nume sunt pronuntate de......ceilalti.

Nu ma impresioneaza chestiile frapante. Mai ales cand poarta nume de malluri, cosmetice, restaurante sau destinatii exotice. Dar deloc. 

Familiar

#nottrue

Bineinteles ca asta nu e o sticla de rom.
Bineinteles ca nu o sa bem un Cuba Libre.
Si bineinteles ca asta nu e vineri-chinese.

Pt lucrurile evidente, care #bineintelescanusuntevidente.

Luna plina

And I'm home again!