sâmbătă, 19 octombrie 2019

Agale

Ma trage repede dupa el, piciorute mici tropaind asfaltul. Merg dupa el, cu ochii mijiti in soare si suvite de par purtate de vant. E ger cu boare de caldura in straluciri de soare. Doar toamna poti simti amestecul asta de contraste. Poate de-aia..
Ne grabim catre magazinul de jucarii, de parca avem de castigat o cursa. Potolesc manzutul si ii spun sa observe, lumea, lumina pe cladiri, culorile, si cu constiinta imprejurului sa ne intoarcem la noi. Poti teoretic sa ii spui mindfulness la colt de strada, eu ii zic "noi doi". Doi ochisori mari, stralucind a bucurie, si un zambet mare. Mergem agale de-acum, il vad adulmecand aerul, a dibuit ceva..mergem ghidati de nasul lui, pe o straduta laterala. Curiozitatea e mare..mergem mergem tot mai repede si ne oprim la cafenea! Stam in usa, nedumeriti. Il imping usor inauntru gandindu-ma la ce ii tb copilului cafea...ne invartim in mijloc si....dam de o camaruta, pliiina de paine proaspata.
Miroase exact asa cum iti imaginezi. Paine proaspata, in coaja, transpirand geamul cu aburi. Ne imbatam in miros bucurosi de comoara. Isi alege franzela si iesim.
 -Cum ai stiut manzule sa gasesti locul asta? Cum ai simtit mirosul de asa departe?
 -Nu stiu, am simtit cand ne-am oprit si ai zis sa vad!
 Rupem un colt de paine si mergem agale catre jucarii. Povestim de acum cate am vazut, cate am facut.
Fericirea bucuriilor mici.

4 comentarii: