Brunch

 

Reminder

 

My thing

Parul blond, vâlvoi  - beach waves

Cercei lungi, brățări multe purtate pe aceeași mana

Ceasul pe cealaltă

Machiajul bombonică și cat-eye 

Hanorace mari, tricouri largi, pantaloni scurți

Sandale sau snickers cu talpa înaltă

Geanta mică, de poștaș

Sticla de apa, sau cupa de cafea

Nimic complicat.

 

Photo dump

 

Brittany Howard - Stay High

Change the game

 

Belles de jour

 

OWN IT

Let them judge

Lasa-i sa te judece, lasa-i sa zica tot raul impotriva ta, lasa-i sa-ti terfeleasca numele. Când o fac pe nedrept, Dumnezeu o sa le arate cât de mult au greșit. Nu doar pt ca te-au judecat mereu strâmb, ci mai ales pt ca s-au considerat demni de a judeca pe altul. Dar știi ce? explica-le măcar odată ca ți-au greșit, ca sa nu ii lași intenționat sa meargă în păcat.

Au trecut 20 de ani de când mi-a zis asta și nu a trecut zi în care sa nu-mi amintesc de vorbele părintelui. Vezi tu, un duhovnic bun te învață să-l porți pe Dumnezeu în inima, nu sa cânți frumos în strana. Oricine poate sa recite rugăciuni, dar nu toți pot sa le facă _ tot vorba lui și asta.

Aveam douazeci de ani, doua perechi de blugi, purtați tot anul, 5 camasute și doua pulovere. La papuci stăteam rău. Nu aveam ceasuri, bijuterii doar cele primite cadou la ocaziile mari. Nu aveam creme de fata, dar aveam miere de albine și săpun pt bebeluși. Nu aveam truse de machiaj, nu aveam produse de bibilit frizuri. Nu le-am simțit ca lipsuri pana când niște doamne ''bine'' au încercat să-mi zică cum ca tb sa investesc în mine ca altfel rămân cu pisicile. La fel au zis și unele de-o varsta cu mine care cântăreau pupăza după cât era de moțata. Lucram la doctorat și toată bursa mergea pe articolele publicate, drumurile la conferințe, experimentele pt teza. De unde mai mult? Dar știi ce? nu am cartit, pt ca era un drum pe care îl alesesem singura pt mine. 

Apoi am început munca, a fost ceva mai bine, și simteam ca pot sa mă întind mai mult decât mi-era plapuma. Mi-am ajutat părinții cu cât puteam, pt ca era rândul meu acum...Dar chiar și atunci nu m-am întins la lucrurile cu renume. Era mai mult de trăit pt mine pe plan personal în perioada aceea, și un lucru bun și frumos de îmbrăcat era chiar ultimul pe lista. La fel și orice girlie stuff. Judecata strâmbă a mers și atunci, ca n-am valoare, ca nu știu sa apreciez ce e bun, ca nu am simt estetic, ca sunt prea nula ca sa îmi permit, ca nu știu sa pun piciorul în prag și sa cer mai mult, ca nu știu sa mă apreciez, ca sunt un om slab fără încredere. Le-am auzit pe toate, nu mă surprindea nimic. Și mi-am dus povara mai departe, ani grei, fără sa zic stop, pt ca știam ca are El un rost cu asta.

Am plecat din țară, cu doua valize, riscând totul, neștiind ce facem când aterizează avionul, dar știam ca El e deja acolo și pregătește calea pt noi. Și am reușit sa pot ce alta data visam, de multe ori fără sa le vreau neaparat, dar mă trezeam cu ele în fata, primite. Și apoi a fost și o perioada în care astea au stagnat, pt ca am avut altele mai importante de îndeplinit. Judecata a fost tot acolo: ca am, ca pun preț pe material, ca-s superficiala, ca trăiesc gol, ca umplu viață cu obiecte, ca sunt falsa. Le-am auzit pe toate. Le ignor pe toate cu nonșalanță. Pt ca acum știu ca și când te chinui, și când te bucuri, lumea o sa fie gata pregătită de judecata. 
 

A dat vara după 3 săptămâni de ploi și furtuni. Ieșim în fiecare zi la frappucinno, pauza de prânz o petrecem împreună, vorbind și ascultând muzica la o cafea. Am trecut printr-un burnout, după luni de 60 de ore lucrate pe săptămână. Am învățat din nou sa gătesc acasă, în fiecare zi ceva nou, și cele mai bune sunt tot fructele de mare. E portul langa noi și ele costa mai putin decât carnea roșie, așa ca de ce nu? Tot după burnout am reinvantat echilibrul cu orice bucurie mică aducătoare de liniște: primesc florile pt ca mereu a fost un romantic. La fel cum cu bucurie primesc și cadourile, pt ca Ubiul știe ce-mi place, și mă asculta, și tine minte, și mi le dăruiește. Pt ca a fost langa mine când nu aveam nimic. Ascultam muzica nebuna, pt ca ne rupe din regula cotidianului, și ne da drumul la libertatea fără griji. Chiar dacă asta tine cât un cântec. Ah, și masa în curte, sub umbreluța de soare. Pt ca a fost o vreme când mâncam în genunchi pe blatul bucătăriei, pt ca nu aveam masa sau scaune. 

Stii ce am invatat? ca cei ai noștri, care ne iubesc și ne înțeleg, care ne-au fost alături, se bucura pt noi, pt oricât de mic lucru. Nici nu le trece prin cap sa zică ''uite-i și pe ăștia!''. Judecata strâmbă a venit tot din alte părți....și știi ce? e mai bine așa. Pt ca un gând strâmb spune mai mult despre ei decât vorbele lor spun despre mine. 

Photo dump

 

Wanderlust

 

Dis de dimineata

7:30..sar din pat intrebandu-ma cum de am dormit atat. Incerc sa imi dezmeticesc neuronii gandindu-ma ce sedinte am la prima ora, daca sa trezesc baietii acum sau dupa ce pregatesc micul dejun. Intru in baie, ma speriu in oglinda, cearcane si ciufuleli cat cuprinde. Cum o sa te descurci azi cu infatisarea asta? :) Nu reusesc sa-mi aduc aminte ce am facut ieri la munca ca sa stiu ce zi e azi. Chiar asa, ce zi e azi? Intru in dormitorul mogaldetei cautand iPad-ul…il deschid…e sambata! Sam-ba-ta! Cum sa uiti ca e sambata?! 

Si dintro data imi iubesc cearcanele, o sa pun o masca pe ele imediat, imi iubesc ciufuleala pt ca spune I don’t care! tare si limpede. Las baietii sa doarma si eu cobor la parter ca sa umplu bucataria cu mirosul cafelei, dau iama in macaroons si deschid usa la gradina. Miroase a vacanta. 

 

Happiness in a glance

Batman

 Se  face o luna de cand ziua de munca are 11-12 ore. Am inceput in forta pt ca proiectul e inedit, managerul mi l-a pus in brate ca sa dovedesc ce pot, si eu am zis “how high?”

Nu a fost o surpriza, stiam in ce ma bag, colegii mi-au zis sa renunt ca e prea mult, cum ca nimeni nu a facut asta singur, dar eu am zis Batman! Imping limitele pt ca asta fac de cand ma stiu. Nu vreau sa demonstrez nimic, e doar neputinta mea de a ma pune pe primul plan si de a zice NU. Si am inceput maratonul, micul dejun mai mult brunch, pranzul la ora cinei. Fac doar school-run de dimineata, cafeaua de la Ptiu-ptiu (imi aduc aminte de fiecare data cand ajung la fereastra lor cum am semnat petitia ca sa oprim deschiderea Mac-ului….si acum fug la ei sa ma trezesc….), baietii tin casa. Vlad invarte munca lui ca sa aiba grija de noi, lucreaza cand noi dormim, e bucatarul self, maestru priceput in tot restul. Mogaldeata a terminat testele de final de an, acum merge la scoala din placere (si ma gandesc cat de anosta era scoala pe vremea mea..) a scapat de teme.

Ieri i-am zis ca simt ca dezamagesc, ca nu sunt femeia traditionala, care tine casa si calca camasi (calc camasi dar ca forma de mindfulness :) ) si care arunca morcovii in oala facand mancare. Adica sunt, dar nu mereu. Vezi iubita, imi zice, esti mai mult decat atat. Esti femeia traditionala care uneori munceste cat 7. Cum sa te simti Prost muncind mult? Dar ce..umbli teleleu pozand haine in magazin? Ii arati mogaldelului ce inseamna sa pui pasiune si sa crezi in ce poti, si prefer asta oricand decat sa vada alt exemplu….

Ma ia in brate, in imbratisarea lui de urs, si simt ca …e perfect, you know?

P.s Rasfatul cu flori si bling-bling e cireasa de pe tort.