vineri, 21 februarie 2014

Cum sa scriu despre asta fara sa par judgemental?

Incep cu o subliniere: nu privesc oamenii intr-un mod critic, nu am facut asta vreodata, ci ca un observator, ca un invatacel uneori! si asa am fost de cand ma stiu! am invatat sa observ, sa remarc detalii, sa tin minte si sa invat din greselile altora! multe din "filozofelile" mele sunt ca rezultat al acestui obicei: de a observa, de a invata.
Daca e bine sau rau, nu stiu! stiu ca e bine pt mine!
De ce scriu asta acum? pt ca azi m-am straduit sa nu rabufnesc, punand eticheta pe fruntea cuiva plus 2 vorbe de duh! pe scurt: se intampla la birou, multe taskuri si 2 sedinte programate, gandurile mereu ce zburau departe si in plus..ea: vuvuzica! ii turuie gura intruna, parca e pe repeat! sa enunti o propozitie si apoi sa o reiei de la coada la cap, on and on, e picatura chinezeasca! si daca ar fi ceva normal, interesant! dar nu, sunt aceleasi, aceleasi intamplari povestite in ultimii ani! la oricine se nimereste sa ii fie prin preajma! si turuie! despre "al ei" care nu se lasa umilit si a facut Dreptul doar ca sa le inchida gura unora, despre "galustile" ei constipate, despre preturile prea mari la haine, despre tinerii care mai au de invatat ca sa ajunga la nivelul ei. i toate astea spuse de macar 2 ori! intruna! nu aveam timp/energie sa ii raspund, asta insa nu a oprit-o sa tuuuruuuie! iar cand vedea ca nu primeste vreo parere din partea mea venea cu replica ei: "sa-ti mai explic o data, ca nu stiu daca ma intelegi! maica-mea sta la etaju' 9 si acolo nu are presiune la apa si i-am zi sa vina la noi........bla bla bla". Imi sfaraiau urechile de nervi! exact, cum as putea sa o inteleg?! sa vezi ca cineva isi indeasa castile in urechi si tu sa continui sa vorbesti singur.........wow!
Bun, ce voiam sa pun de fapt e ca mi-am (re)dat seama cat de mult conteaza sa fii constient de propria persoana, cu calitati si defecte, cat e de important sa constientizezi cine esti cu adevarat! cat de important e sa-ti accepti defectele, sa ti le asumi, sa nu dai vina pe altul, sa vrei sa ti le-ndrepti! si-mi treceau prind gand toti caposii si vanitosii din jurul meu, cum -au du toti pe copca doar pt ca nu puteau accepta ca ei sunt raspunzatori pt greselile lor si nu altii!
Si mi-am dat seama ca tineretea sta in suflet! ca daca nu stii a apreciezi ceea ce ai, daca nu tii sa te bucuri de "+" si te cramponezi doar de "-" ajungi un nemultumit cu aere de atotstiutor, mult mai batran decat varsta in buletin!

10 comentarii:

  1. Avand in vedere ca tu nu ai facut indigestie dupa o zi cu Vuvuzeaua langa tine,ma face sa te apreciez si mai mult :)))))

    Rontzi

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de acord cu Rontzi, dar apreciez si faptul ca nu i-ai dat o palma..... cu piciorul! :))))

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) Am avut si eu o colega de serviciu cam asa. Deci te inteleg cu prisosinta. N-ai decat sa iti inchizi urechile si sa ignori. Vorba vine. Dar nu prea e alta solutie, oamenii care sunt asa nu se schimba.
    Weekend placut, Mona draga! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. uneori ma dor urechile de la atata inchis! indes castile si degeaba! tot ii aud vorbele intelepte......NOT! :)

      Ștergere
  4. ma si mir, asa postare lunga? te-a deranjat rau ceva :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. postari lungi au fost in primii 2 ani de blog! acu doar mai rabufnesc uneori :)

      Ștergere
  5. :)) Eu mi-as fi bagat castile in urechi, as fi dat muzica tare cat sa o acopar si cand vedeam ca nu mai vorbeste sau in timp ce vorbea, dar dupa cateva minute (2-3 melodii) imi dadeam jos castile si o intrebam "ai spus ceva?"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ohoooo! am facut asta deja! si m-am ales cu durere de cap de la muzica tare!

      Ștergere