Ma invata puiul meu lucruri

Cand am aflat ca vine bebe, dupa perioada de "o sa ma descurc? eu sunt o imprastiata zuza! cum o sa reusesc?" a venit perioada in care am inceput sa simt totul altfel. Am observat din nou cerul si papadiile si padurea de sub geam, m-am gandit ca bebelu meu o sa le vada pe toate astea pt prima data si din prisma asta totul mi s-a parut coplesitor! Apoi a venit perioada in care asteptam cu nerabdare sa ii vad chipul si sa ii pup manutele si piciorutele! Si mi-am dat seama ca fara sa fac ceva anume am devenit mai ordonata si mai meticuloasa. Si mai nerabdatoare sa imi vad puiul! Si a venit si ziua in care i-am auzit glasciorul si i-am vazut ochisorii si i-am sarutat manutele cu care se agata de mine ca o maimutica. Si mi-am dat seama ca de-acu traiesc cu adevarat! Sa fiu alaturi de baietii mei era cel mai rapid remediu la oboeala si extenuarea primelor luni.
Si pe masura ce trecea timpul, bebelu meu a devenit tot mai constient de lumea inconjuratoare, constient de el, constient de noi. Prindea din zbor toate noutatile, si acum face asta, e de ajuns sa le vada o data! :) Si da, s-ar putea zice ca e un rafatat si ca te poate cuceri cu un zambet si o spranceana ridicata, daca vrea :)
Dar dupa un an mi-am dat seama ca puiul meu m-a invatat mai multe decat l-am invatat eu pe el! pornind de la organizarea cotidiana pana la cele mai profunde: m-a invatat sa nu ma mai grabesc atat, m-a invatat sa ma bucur de toate cele ce ne ofera bucurie in mod gratuit, m-a invatat sa am incredere!
M-a invatat cat de mare poate fi iubirea dintre un copil si parintii sai! oricat ai citi si te-ai documenta inainte, nu te-ar pregati suficient pt asta!
Azi noapte am ajuns la urgente, dupa o zi de chin si pt noi si pt bebe. Nu ii scadea febra defel. Trec peste detalii si ajung la momentul cel mai stralucitor din toata corvoada aceea de zi! In timp ce i se faceau lui bebe impachetarile, eu il tineam in brate, il pupam, incercam sa il linistesc. Nu-mi era usor, pt ca imi era greu sa fiu calma, sa nu intru in panica, inima imi sarea din piept! As fi dat ani din viata ca bebelu sa poata dormi odihnit, sa fie sanatos. As fi dat totul fara sa ma gandesc de doua ori. Si in acele momente in care cu greu imi inghiteam lacrimile bebe ma cuprinde intr-o imbratisare mare, stransa, nu putea asistenta sa il desprinda de pe mine. Dar nici eu nu-l lasam! Stateam amandoi in acea imbratisare profunda, de parca eram doar un trup. Depindea de mine cu totul, siguranta lui, ocrotirea lui, le gasea doar in acea imbratisare. Am simtit toata increderea lui neconditionata, si l-am strans in brate si mai strans si mat tare! Mi-a umplut inima de dragoste inca din prima clipa si acum baietii mei imi implinesc viata!