sâmbătă, 28 februarie 2015
It works for me
Nu spun si nu cred ca solutia mea e cea mai buna, general valabila. Dar e perfecta pt mine.
Recent am facut 5 luni de cand am plecat de acasa, catre o alta acasa. Nu stiu cand a trecut timpul, am fost prea ocupata sa traiesc schimbarea.
De-a lungul timpului am intalnit insa diverse reactii, atat din partea celor ramasi acasa, cat si din partea celor de aici. Si mi se pare firesc ca fiecare sa vada totul diferit, fiecare prin prisma propriilor trairi.
Asadar, nu cred ca mi-am vandut sufletul, lasand in urma totul pt a veni aici, unde viata e mai usoara si banii sunt altfel. Acolo, acasa, au ramas cei buni si dragi care ne asteapta. Port in suflet aerul de acasa, inchid ochii si stiu pe de rost fiecare pas pana la capatul strazii, stiu pe de rost stradutele din Centrul Vechi, nu am nevoie de Navi pt ele. Stiu pe de rost cum miroase padurea in fiecare anotimp. Stiu cat de instelat se vede cerul din patul mare de acasa. Imi port prietenii langa inima si vorbesc cu ei, in gand in fiecare zi! Sunt mandra de ei, si ma bucur ca sunt ai mei. Pt ca am avut norocul ca greutatile din acea ultima vreme sa ii cearna bine de tot, si sa ramana doar aceia!
Nu a fost un vis al copilariei, pe care sa il urmez fanatic, urmarind orice ocazie, tinandu-ma cu dintii inclestati ca un pitbull in orice pasaport sau viza care sa ma duca departe. Pur si simplu s-a intamplat, atunci cand si noi am simtit ca e de ajuns.
Pt ca nu am lasat in urma tot ce e bun si frumos, am lasat in urma tot ce noua nu ne mai facea bine. Nu inseamna ca cei ramasi acasa se mint frumos, sau nu au curaj! dimpotriva, au curajul de a ramane acolo, unde putine mai sunt lucrurile normale. Asa cum nici noi nu suntem lasi pt ca am plecat. Pt ca nu e deloc usor sa te spargi in mii de bucatele si sa te aduni din nou, intro alta lume, atat de diferita! si e greu si doare sa te transformi, sa te descoperi asa cum nu stiai ca esti! stiai doar ca lipseste ceva si nu stiai ce. Insa odata transformarea intamplata, esti bine, esti intreg! A trebuit sa plec ca sa ma gasesc. Si asta a fost calea pt mine.
Si am ajuns sa merg cu placere la munca, sa ma bucur cand primesc un task greu pt ca stiu ca ii gasesc rezolvare. Si am ajuns sa merg linistita pe strazi, sa ma joc in siguranta in parcuri cu mogaldel, sa umblu cu geanta deschisa, sa las deschisa usa de la apartament (desi bebita ne-a aratat de la inceput cat de repede poate sa evadeze el, asa ca usa inchisa mai e o grija...cumva). Am ajuns sa zambesc fara sa imi dau seama. Sunt la fel de zuza si aeriana cu lucrurile marunte, gen varsatul cafelei pe cizme..chiar si de doua ori intro zi, sau cu uitatul locului unde a ramas parcata masina. Pt ca aleg sa continui sa fiu asa, e supapa mea si imi place, ma simt copil chiar si in cea mai obositoare zi de adult.
Si am ajuns sa am rabdare, sa nu ma grabesc, sa nu zoresc. Pt ca aici am invatat ca orice chiar se rezolva.
Sunt si lucruri grele, insa puse in balanta....
Ce voiam sa spun e ca totul a inceput atunci cand am zis ''Gata! traim, nu mai amanam!"
vineri, 27 februarie 2015
.jpeg)
Treapta cu treapta
- Dar de ce vrei tu sa sari peste trepte?de ce nu urci cate una, sa vezi unde te duce Dumnezeu!"
Au trecut cei 3 ani, nu am ramas in Universitate, am urcat treptele pe rand, stiind ca fiecare are un rost, si ca parcurgandu-le o sa ajung acolo unde trebuie. Am doar grija sa fiu constienta mereu de treapta la care sunt, sa invat tot ce am de invatat, sa schimb tot ce am de schimbat, ca sa nu poposesc degeaba la acelasi nivel.
Si uneori scrasnesc din dinti, atunci cand nu inteleg de ce nu trec la nivelul urmator. Pentru ca mai apoi sa-mi dau seama ca in toata carcoteala mea Cineva deja ma sarise la urmatoarea treapta, doar ca pe o alta cale decat cea pe care o banuiam eu. Si fiecare obstacol pare mai usor de trecut stiind ca toate mi-s aranjate in fatza, dinainte.
Si chiar daca acum nu inteleg rostul norilor pe cer, stiu ca isi au rostul lor. Rost pe care o sa-l inteleg cand deja am mai urcat o treapta.
duminică, 22 februarie 2015
Oooh, and how He speaks to us!
"Daca iertati oamenilor greselile lor si Tatal vostru cel ceresc va va ierta
greselile voastre. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal
vostru nu va va ierta greselile voastre" Matei6:14-15)
Insane I tell you!
Imi si vedeam cana cu bufnite, si cafea calda, poposind pe noptiera in timp ce baietii dorm si eu navighez. Pe internet.
Dulcea leneveala de weekend!
Numai ca...am uitat sa imi consult agenda si cu mogaldet! El a ales sa se trezeasca devreme, atat de devreme incat un ochi mi s-a deschis dupa aproape o ora ( inca incercam sa mai adorm..macar cu un ochi! ). Evident ca nu a vrut sa mai doarma asa ca am intrat in weekend in forta.
Tot felul de trebusoare, gatit pt bebe, gatit pt noi, curatenia, joaca..
Eu cu bebe, ca baietii au iesit la mall..
Da, a innebunit lupul! fetele acasa si baietii la colindat!
dar nu-i bai, nu-i bai! imi vine randul acush!
sâmbătă, 21 februarie 2015
vineri, 20 februarie 2015
joi, 19 februarie 2015
luni, 16 februarie 2015
duminică, 15 februarie 2015
Duminica dimineata
Jucariile de cu-o seara inainte il asteapta in dormitor, sunt pe pervaz, noptiera, comoda, langa pat, sub pat. Se bucura cand il aducem in patul nostru si-si vede comorile :) ne imparte pupiceii pe rand, se alinta si ne povesteste, probabil ce a visat.
Iubesc aceste dimineti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)