Treapta cu treapta

'' - Si apoi, peste 3 ani, cand doctoratul o sa fie gata, o sa raman in Universitate si..
  - Dar de ce vrei tu sa sari peste trepte?de ce nu urci cate una, sa vezi unde te duce Dumnezeu!"

Au trecut cei 3 ani, nu am ramas in Universitate, am urcat treptele pe rand, stiind ca fiecare are un rost, si ca parcurgandu-le o sa ajung acolo unde trebuie. Am doar grija sa fiu constienta mereu de treapta la care sunt, sa invat tot ce am de invatat, sa schimb tot ce am de schimbat, ca sa nu poposesc degeaba la acelasi nivel.
Si uneori scrasnesc din dinti, atunci cand nu inteleg de ce nu trec la nivelul urmator. Pentru ca mai apoi sa-mi dau seama ca in toata carcoteala mea Cineva deja ma sarise la urmatoarea treapta, doar ca pe o alta cale decat cea pe care o banuiam eu. Si fiecare obstacol pare mai usor de trecut stiind ca toate mi-s aranjate in fatza, dinainte.
Si chiar daca acum nu inteleg rostul norilor pe cer, stiu ca isi au rostul lor. Rost pe care o sa-l inteleg cand deja am mai urcat o treapta.