Just another day

 Bank holiday, Ultima zi de vara.

Dintre toate sarbatorile libere asta mi se pare cea mai melancolica. Strangi vara intrun sertar, mic-dejunurile tarzii, picnicurile, florile de vara, recititul cartilor vechi pe bancuta gradinei, plimbarile cu bicicleta sau scooterul, serile lungi petrecute pana tarziu sub cerul ce stele. Imi tb un sertar mai mare.

Mood

 

Dimineața de weekend

 

Shine bright

 

Demascarea

 Sedinte back to back cum zice francezul..ore intregi de batait de pe un picior pe altul, castile pe urechi ca centralista si atentia distributiva - pe ecran si pe baietoii mei din casa.

Recunosc, visez cu ochii deschisi, uneori. Ei vorbesc de table, eu zburd pe campie. Caut copacii mai ceva precum cainii isi cauta osul ascuns. Nesatul. Spatiile verzi sunt singurele in care simt ca respir cerul, si imi dau libertatea ce-o port in suflet. Urmarea pandemiei? da.

Nu va bucurati, nu sunt dintre cei care urasc masca, si nu sunt dintre cei care mananca conspiratii pe paine. Pofta buna by the way - nimic nu opreste mintea omului, asa ca conspiratiile au loc de intors (cacofonie dorita).

S-au aprins colegii intre doua sedinte, unul se vaita de masti, ca nu respira bine, ca ii lasa creierul si celulele fara oxigen, ca e masca degeaba. ''N-au vazut idiotii poza cu virusul care e atat de mic ca trece prin tesatura mastii???'' Gagaia tare si neintrerupt, ca deh -  a dat el lovitura de gratie si a spart conspiratia! Ii explicau unii despre alegeri personale, raspunderea fata de viata altuia, responsabilitati..Nu reuseau, clefaiala de mar ii astupau urechile.

De regula stau deoparte, nu ma aprind din prima. Tb sa ma calce cineva bine pe bataturi ca sa reactionez. Insa tot teatrul astuia mi-a adus aminte.....de dez-amagirea recenta.

 Ii spun calm si rece, cat sa ii aburesc ecranul: ''cat de mica e particula de oxigen, comparativ cu virusul si apoi cu tesatura de masca?'' evident nu stie. Ii spun sa caute, pt ca informatia exista pe net, si apoi sa o impartaseasca cu noi, restul idiotilor care nu stiu ca virusul e atat de mic incat trece prin tesatura de masca. Seful insista si el ''hai sa vedem, cat de mic e oxigenul fata de virus?''. Omul vine cu raspunsul, mai mut ca mutul ..

Eu cred ca e simplu sa gandesti ce spui. 

Sa ai bun simt incat sa nu jignesti cand ai un punct de vedere diferit. 

Sa ai respect pt gandirea altuia, la fel de mult pe cat iti doresti gandirea neingradita. 

Sa nu faci rau altuia, sa nu il strivesti pt ca e slab si vulnerabil, sa te gandesti mai presus de binele personal, stiu ca sunt utopii - nu am pretentia asta. 

Insa cred ca cine jigneste cu buna stiinta dand drumul cuvintelor, stie bine ce face.

Take a break

 

Peste drum

 

My thing

 

Habits

 

Personal choice

 

Baby Love

 

But first

 

True story

 

Mindfulness

Cred ca am pornit ventilatorul din obisnuinta. O saptamana de canicula mi-a reamintit de ce Spania e buna doar in vacante. Tot din obisnuinta am deschis usa congelatorului, sorbetul de zmeura e acolo. Il iau cu setea diminetii de weekend. Ceata asta aurie am vazut-o prima data aici. O fi fost si in alte dati, in alte parti, oi fi si umblat prin ea, insa de vazut am vazut-o prima data aici. Imbraca totul intro lumina matasoasa aurie, si daca iti misti degetele suficient de incet poti sa o atingi. 

M-am trezit mai devreme doar pt asta, minutele cu mine constientizand intregul. Tot ceea ce-mi place si mi-e drag se intinde cu fire subtiri in jur, si ma ancoreaza in lumina asta aurie.

Imping deoparte tot ce nu rezoneaza.........titluri ca de ziar imi apar in fata ochilor, cuvintele care au rupt, si care au durut cat un leucoplast smuls repede de pe o rana. Senzatia de bine de dupa. Usurinta de dupa. Libertatea de dupa. Au stat acolo in umbra, insa la tot pasul. Judecand. 

Not any more! Lumina asta alunga umbra. Si-mbraca totul in fire aurii subtiri de iubire. Vezi tu, umbrele nu stiu asta. Stiu totul, dar nu asta.

 

Staycation

 Pauza de lucru: cafea, cateva pagini, o inghetata. Soare, culori, muzica, balaceala in piscinuca.

Ii atat de putin, intrun loc asa de mic, insa in haosul prezentului, e ceea ce ne incarca bateriile. Ziua de lucru nu mai are demult 8 ore, in fiecare zi e ceva diferit, multi taskingul e parte din cotidian. Se intampla si momente funny..camere uitate pornite, discutii private facute publice, telefon scapat in apa, plecat de la laptop cu castile pe cap inca atasate de laptop. Insa sunt si oboseli, si ''gata, eu nu mai fac, maine sa-mi inchizi laptopul la ora 4!''.. e si mancare uitata in cuptor pt ca amandoi eram prinsi cu munca, sunt si mom's guilt pt ca nu pot iesi la plimbare la orice ora din zi..

Asta e prezentul nostru, cu rostul lui si cu bucuriile lui. Ar fi si o lista lunga de ce nu e. Insa cui ii foloseste asta? cu toate pietrele ''de rigoare'' tintite catre mine tot zic: conteaza cum privesti.

In culori

 

View with a kiss

 

Out and about

 

The better

 Vacanta din aia sa uitam de noi nu se intampla anul asta. 

Poate am fi rezolvat-o cu munca (slabe sperante...jumate de firma e inca in somaj, Vlad are evenimente saptamanal), poate am fi profitat de preturile mici la sejururi acum cand toata lumea incearca sa profite de ce a mai ramas din anul turistic, insa gandul ca stai stresat la fiecare pas, de cine si unde stranuta langa, mai cu seama in vacanta in care teoretic uiti de toate.....nu.

Asa ca profitam de ce avem in preajma, de locurile in care putem calatori pe insula, si facem din momente ce putem mai bine. Ieri ne-am toropit, ne-am umplut curtea de culori si am profitat de prima zi de canicula. Seara am iesit sa cautam un spot pt asfintit, cu o portie de fries si milkshake. 

Am adormit bustean, inainte sa se stinga lumina, cu starea aia de frumos si bine. E ceea ce vezi pana la urma.

 

Reminder

Addiction

Eliberare

- Tu nu fa la fel, arata ca ai bun simt.

- Tu nu raspunde inapoi, nu te cobori la acelasi nivel.

- Intoarce si celalalt obraz, ca iese la iveala adevarul si lumea o sa isi dea seama.

Uite asa am crescut, nu am fost invatata sa pun limite, nu am fost invatata sa raspund la fel, sau mai dur, ca sa-mi stie X de frica. Am avut reactiile, involuntare de cele mai multe ori, dar le-am tinut sub control.

Pana cand mi-am dat seama ca ''sub control'' umplea inima de suparare, tristetea tradarii..imi simteam sufletul de doua paralele, pt ca ''iaca, X a crezut ca sunt o carpa si nu merit respect''.

Oricine are dreptul sa creada orice, sa faca orice ii convine, in limitele morale si legale evident. Pt ca altfel i-am zice canibalism, nu societate.

Oricine are dreptul sa se exprime liber. Fara sa transforme discursul intrunul de ura si agresiune. Vezi tu, si lui Hitler ii placea sa spuna ce gandeste.

Omul are drept sa faca ce pofteste cu corpul si sanatatea lui. Respectand libertatea si sanatatea celuilalt. 

Omul are dreptul sa se revolte atunci cand viata, sanatatea, libertatea ii sunt puse in pericol. Pe motive reale, nu halucinatii SF tratate cu palarii de staniol purtate pe generatorul de idei. 

Cand indiferenta, cruzimea, nepasarea au justificare in ''libertatile exprimate'', ajungi sa resimti toxicitatea aceluia. Ai tot dreptul sa-ti pastrezi sanatatea mentala, fizica, si spirituala, punand stop. Punand bariera, inlaturand ceea ce-ti face rau.

Am mai scris despre asta, oricat doare momentul ruperii, macar te rupe de dez-amagire.

Si privesti in urma si-ti amintesti toate cele iertate, si e bine ca le-ai iertat. Si-ti amintesti jignirile, si le ierti pt ca stii ca omul te vede PRIN OCHII LUI, nu esti tu responsabil pt etichetarile nimanui. Si-ti vezi de calea ta. Drumul tau e doar al tau de parcurs, si nu trebuie vreodata sa pui pe un altul raspunzator de el. 

Don't ever let someone take away your happiness, because it was never theirs to take.