De ceva vreme sunt avocatul ne-compararii. Susțin ca nu e folositoare (comparația), ca aduce tristețe, frustrare, mândrie, vanitate, îngâmfare, avarism, pe scurt Ptiu-ptiu.
Și apoi dau și citesc ceva, și-mi dau seama ca unde credeam eu ca nu sunt destul, ca nu fac destul, ca nu știu destul, ca nu sunt buna destul.. de fapt nu e chiar așa. E chiar nu-asa.
Inca mai cred toate alea despre comparație...insa de data asta o sa mai adaug ceva: uneori comparația poate sa iti aducă aminte ca ești destul. Ca ''cel mai bine'' al tău, este suficient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu