-Tu?? când ai plâns tu ultima data? ce știi tu cum e?
Ma intreaba asta tragandu-si nasul. Stiu ca e in baie, o aud vorbind cu ecou.
- Pff..ultima data? azi! azi! am terminat ședința de proiect, cu taskuri mai multe decât la începutul săptămânii. Și am simțit, cât se poate de fizic, ca mă sufoc, ca încă o săptămână de 12 ore pe zi în monitor, mese sărite, cafele băute sau vărsate, tot stresul cu probleme rezolvate care fac doar locul altora noi, nu mai pot, nu mai vreau. Și m-am pus pe plâns, cu căștile aruncate în perete, cu agenda aruncată pana în mijlocul bucătăriei. Mi-am spălat machiajul în lacrimi. Ca nu e doar săptămâna asta, e tot anul trecut adunat, e anul asta adunat. Și am plâns pana am simțit ca tb sa mă opresc. It's just a freaking job. Care iti mănâncă jumate de zi de liniște, dar care pe termen lung iti aduce atâtea bucurii. Uită-te în urma, și vezi câte ai realizat. Câte lucruri ai împlinit, dar cati oameni ai cunoscut? cati din ei iti sunt mai mult prieteni decât colegi? Babes, e doar o zi, o săptămână..dar e pe termen lung ești și și ce ai clădit tu.
-De ce nu mi-ai zis ca ai plans? ma uit la tine si vad ca stai neclintita și eu...eu plâng după un email prost. Si ma simt cea mai proastă pt ca sunt atât de slaba..
-Ooh babes, nu esti proasta și nici slaba, ești om ce simte. Atât. Sunt destui nebuni care sa te judece aiurea, care să-ți vâneze slăbiciuni crezând ca asta ii ridica pe ei mai sus..nu ai nevoie să-ți fii și tu inamic! Hai, gata cu plânsul. Du-te la laptop și o sa scriem amândouă un email cum se cuvine.
Nimeni nu spune/ scrie despre ce nu merge, toți pozează în cea mai buna versiune a lor. Și desi știi asta, desi știi ca zâmbetul ala e bine exersat în oglinda, tot cazi în capcana. Așa ca un reminder: not real!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu