Slava Domnului lucrurile acestea au continuat si dupa ce am devenit mamica, poate chiar s-au amplificat! Ca am mai derapat pe alocuri, e ok, e normal, insa linia mea principala a fost aceeasi.
Pe cat posibil am incercat sa nu exagerez cu nevoile lui bebe, Rontzi m-a tras de maneca atunci cand am avut tendinte de exagerare (de regula extra-plus de haine si jucarii), pt ca in cele din urma nevoile bebelului nu sunt atat de mari pe cat isi imagineaza parintii.
Si ma refer strict la haine si jucarii si alte accesorii. Majoritatea parintilor incearca sa isi umple goluri din copilarie, amestecand nevoile lor (neimplinite) cu cele ale bebelului.
Odata ce am invatat si lectia asta si nu am mai exagerat ''pe ici-pe colo'', lucrurile au devenit cool & fun!
Detectez insa o noua schimbare: devin o leoaica, una apriga si cam...nemiloasa! prima reactie cand cineva sau ceva imi deranjeaza bebelu e ''sa musc din dusman''! :) ca e vorba de un idiot care claxoneaza sau ambaleaza motorul motocicletei pe langa bebe, ca e vorba de pushti neajunsi deplini la maturitate incercand diferite freze ce ii fac sa arate mai mult a papagali decat a tineri, ca e vorba de babe curioase si bagacioase, ca e vorba de doamne inteligente care-mi dar sfaturi de rahat cum ca prioritatea femeii tb sa fie cariera pt ca la un moment dat copiii pleaca de acasa si femeia ramane singura (?!?!?!?!), sau ca e vorba de un individ tipic al acestei societati (''ce rost are baaa scoala, ca banii se face altfel!'')! Oricare ar fi tragaciul, prima mea reactie e sa dau! ma abtin insa, si o zic de dulce! sau ii fac reclamatie desteptului care lucreaza fara acte, la anveloparea blocului, ridicand schele si grohaind in gura mare sa stie lumea cine da ordine''la muncitori''? :)
Mona, eu sunt o leoaica de cand ma stiu cand e vorba de prieteni si de familie. Si nu glumesc, devin o leoaica si-mi apar "teritoriul" cu gheare si colti. Mai ales cand vine vorba despre Emilia. Pentru ea sunt in stare sa fac tot, multe pe care nu cred ca le-as fi facut daca nu as fi avut-o. E natural sa simtim asa: e si instinctul de a proteja odrasla noastra, "mostenitorii". Mi se pare logic sa fim asa. Nu te impacienta. Pupici :*
RăspundețiȘtergereE si firesc, eu ma comport asa cand vine vorba de prieteni, nu vreau sa-mi imaginez ce o sa iasa cand o sa am un copil :)) Sunt si o fire foarte impulsiva, probabil o sa ma bat la propriu cu multa lume:))
RăspundețiȘtergere