N-am avut vacanta de la Paste, si cred ca asta e un record de zile muncite fara pauza. Aproape in fiecare zi inchid laptopul zicand ca maine o sa termin programul dupa 9 ore. Inca nu s-a intamplat asta.
Cu 6-7 ani in urma asta era ceva imposibil, nu partea cu orele...acelea erau muncite chiar si in weekend..insa partea cu ''sa nu pot sta departe de munca''.
Nu scriu asta ca pe o reusita personala, cred ca viata..alegerile personale m-au adus aici. Insa privind in urma, catre anii in care munca era o obligatie pt ca platea facturile, tolerand pe langa diferite compromisuri personale..pot sa zic ca acum am prins dependinta de ea. Daca reusuesc in weekend sa nu deschid laptopul de munca, sigur navighez pe site-urile cu design si automotive. Si la fel fac si colegii mei, nimeni nu-si termina ziua dupa 9 ore de munca, toti au hobby-uri personale conectate cu jobul nostru, firma are o cultura profesionala atat de deosebita incat fara cresteri salariale in ultimii ani, toti isi depasesc job description pt ca vor sa faca lucrurile sa mearga.
Nu as fi trait asta daca as fi ramas la primul job, daca m-as fi desensibilizat atat de mult incat sa tratez jobul cu indiferenta, doar ca pe un aducator de venituri. Tin si acum minte cu cate nebunie am sarit in abis, fara sa stiu unde aterizez. Am tras baietii dupa mine, Vladul a facut sacrificii mari renuntand la treaba lui doar ca sa am au cale libera catre altceva. Am platit amandoi pasul acela ce s-a dovedit a fi intermediar..Am facut un alt salt, de data asta intentionat si bine gandit, am stiut exact unde aterizam insa riscul era dublu. Nu ne-am indoit de alegere si am sarit, nestiind cum ne vom adapta, am riscat din nou.
Am ajuns intrun punct in care amandoi muncim peste program, peste cerintele jobului, facand ceva ce ne place. Morala povestii, cat de mica e ea, e insa sa nu lasi analiza si teama si frica anticiparii sa-ti blocheze alegerile. Nu o sa ajungi la un rezultat diferit facand in fiecare zi aceleasi alegeri. Si nu o sa castigi daca nu esti dispus sa risti sa incerci ceva nou. Iti trebuie curaj, poate si o doza mica de nebunie..atat cat sa sarii stiind ca nu ai plasa de siguranta dedesubt..
La noi asta face parte din caracter, am extrapolat riscurile astea si in plan personal. Deunazi m-a surprins juniorul cu un risc asumat..ceva ce noi la varsta lui nu indrazneam sa facem..Si asta mi-a luminat mintea, pt ca am realizat ca fara sa constientizam neaparat avem niste mini-me alaturi ce ne observa si ne copiaza modelele. Vezi tu, faptele rasuna mai tare decat cuvintele, oricat de sonore ar fi ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu