vineri, 27 noiembrie 2020

View


 N-am numarat cat timp am stat in lockdown - asta insemnand absolut totul inchis inafara de scoli si supermarket, supermarket insemnand doar alimente si produse esentiale. Din tot anul sigur  am depasit 6 luni. Si asta nu se intampla intrun oras, ci regiuni mari. Suntem obositi, si vrem lucrurile sa fie iar safe si ok? evident! Mi-e dor de statul pe terasa? yap! mi-e dor de big hugs si ore petrecute cu prietenii? daaaa! pizza si discutii, noi cu makeup si baietii cu masini si tip-uri de ce si cum, copiii larmaind prin curte. 
De saptamana viitoare zona noastra intra in high alert, adica reguli mai stricte decat lockdown. Nici in parc nu poti sa te intalnesti cu oameni.
Zumzaie telefoanele, facetime e on, internetul zbarnaie intre case. Vorbim cu colegii si vecinii sa stim ca sunt toti bine, ne-am cunoscut acum mai mult decat in anii de dinainte, ne stim casele si familiile, dar nu asa..simplu - casa aranjata ca vin musafirii, ci real: usi trantite de sotia nervoasa, copiii cu dragalasenia si indaratnicia lor in acelasi timp, dureri, angoase..ni le spunem cum vezi in filme ca intrun bar strainii se confeseaza unii altora aplecati peste paharul de whisky. Ne bucuram de un hi5 de la distanta, si stii ce? si prin masti tot vezi omul care zambeste!

Ce nu vad? isteria la tv -masca/antimasca, vaccin/antivaccin, nu sunt zanutele care cu pletele lungi si privirea senina ce susura cuvinte cu vibratii inalte "oi, turme, spalati pe creier, zombie sociali, idioti''. Nup, astea nu se vad, astea nu se discuta nici macar pe social media..Dar na, ''stim deja'' cat de ''prosti e aia din Europa''.  

Stau in masina, alegand in cap drumul catre casa, lasand in spate imaginea asta ca de razboi. Si in timp ce deja pregatesc in minte meniul zilei combinat cu pauza intre sedinte, o caldura usoara imi lumineaza fruntea. E temporar.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu