My thing

 

Girrrrrl

 

Do your thing

 Mogaldeata vine de la școală, încet pe dealul verde. Prietenul lui vine și el încet, amândoi isi trag picioarele după ei fata de alergatura obișnuita de manzuti eliberați. Ii asteptam la gard, doar ca mogaldeata, în loc sa vina la noi, merge la părinții celuilalt copil și le spune: ca nu e ok sa lovești copilul, și nici sa îl pedepsești fără joc, pt ca e doar un copil care trebuie sa învețe din greșeli, și e normal sa facă mizerie când se joaca, dar în loc de pedeapsa tb ajutat sa facă curat pana învață și singur. 

Nedirijat, neobligat, mogaldeata mea și-a aparat prietenul, intrun mod civilizat și sincer. L-am învățat de mic sa spună ce gândește, cu tot riscul gafelor ce ies din sinceritatea necenzurată. L-am învățat ca are mereu libertatea de a alege ceva, și ca niciodată nu tb sa accepte mai putin de atât. L-am învățat sa fie conștient de el, dar și de alții, și ca e mai important sa fie empatic decât sa fie terorizat de gura lumii. Nu a fost pedepsit vreodată, în nici un fel, și în casa noastră nu exista reguli, pt ca ''așa am zis eu''. De mic i-am explicat fiecare lucru, fiecare întâmplare, ca sa știe ce consecințe se pot întâmpla, și apoi el sa aleagă. Ne-a ajutat și sistemul educational, am făcut și noi sacrificiile noastre, încă avem casa ''decorată'' în stil Montessori. Nu mi-e teama ca o sa fie râzgâiat, nu mi-e teama ca ''n-o sa asculte''. În educația noastră fără reproșuri (cu ce am făcut și ce am dat), am ales ca e mai important sa anticipeze consecințele unor acțiuni, ca el și ceilalți sa fie safe, am ales ca e mai important sa trateze orice situație respectuos și empatic. Nu mi-e teama ca o sa fie râzgâiat, pt ca investim în sistemul lui de valori morale. Nu vrem sa facă lucrurile perfect, nu vrem sa impresioneze pe nimeni cu lucruri extraordinare, îl încurajăm să-și dezvolte talentul, dar fără presiunea de a face cuiva pe plac, sau de a cauta validare în alții. Prefer oricând stângăciile unui copil de varsta lui, decât atitudinea ''perfecta'' a unui copil terorizat de reguli, pedepse și reproșuri cu ''ce am făcut eu și tu nu mă ajuți cu nimic''. 

Cel mai usor inveti copilul prin exemple, nu vorbe și teorii impresionante, ci prin fapte. Un copil bun începe cu un părinte bun.  

Diferit

 In general e bine, e necesar chiar, sa gândim diferit, sa vedem lucrurile diferit, sa găsim soluții diferit, sa simțim diferit. Lumea nu ar evolua nicicum populata fiind de clone care acționează la fel, au aceleași nevoi, se comporta la fel..

In particular insa, în anumite ocazii însă....diferența asta duce la nepăsare, narcisism, indiferenta, manipulare. Sunt cei ''descurcareti'' cu un plan bine ticluit (fie ca e vorba de o afacere neserioasa, fie ca e vorba de căpătuială, sau - din nou- o relație pe interes) care se folosesc de tot și toate ca să-și împlinească planul. Sunt cei ''curajoși'' care-și asuma riscuri fără sa le pese de impactul asupra celorlalți. Sunt cei ''puternici'' care se ridica luând, copiind și apoi strivind tot ce au folosit drept ajutor. Cred ca e chestiune de timp pana reușești sa ii dezvălui, sa ii vezi. Ce-ți trebuie, e un puternic simt de valori care sa te facă sa ii ții la distanta, sau sa te ții la distanta de ei. Nicidecum sa nu crezi ca e ok sa ii tolerezi, pt ca asta nu le da doar și mai multa putere, dar te pune pe tine și mai mult intrun risc de a pierde de pe urma lor.

Accepta lumea în toată diversitatea ei, stai alături de oamenii-soare, nu încerca sa ii repari pe descurcareti - curajoși - puternici, și fa mai departe tot ce ii e bun sufletului tău. 

Cappuccino

     M-am trezit crezand ca e vineri, si ca mai e un pic pana la weekend. Imagineaza-ti mirarea cand am vazut ca e marti. Am lucrat o zi si ma simt de parca as fi lucrat o saptamana. Nu mai tin contul orelor lucrate, pauzele sunt umplute cu treburile casnice, treburile casnice impletite cu self care - sa vezi ce bine merge masca de fata cu maldarul cu rufe calcate si pusul hainelor la loc cu dansatul de tik-tok, sau cafeaua savurata in timp ce fac cumparaturile online. Am reusit sa le imbinam bine, dar sa nu crezi ca se aranjeaza si perfect. Sunt si zile in care haosul domneste si comandam take-away, ne asezam la masa din curte si zicem ca suntem la terasa. Vreo concluzie? vreun sfat? nu, nimic. Ia fiecare perioada asa cum vine si invata ceva, oricat de mic, din ea. Atat timp cat asta te face sa fii fericit cu tine.

Duo

 

Summer glow

 

Stormzy - Vossi Bop (Glastonbury 2019)

dă-i Cezarului ce-i al Cezarului, și lui Dumnezeu toată gloria.

Dar uneori Cezarului i se cuvine sa ii dai...(Fck Boris)

Dirty Heads - Vacation

-Tu?? când ai plâns tu ultima data? ce știi tu cum e? 

   Ma intreaba asta tragandu-si nasul. Stiu ca e in baie, o aud vorbind cu ecou. 

- Pff..ultima data? azi! azi! am terminat ședința de proiect, cu taskuri mai multe decât la începutul săptămânii. Și am simțit, cât se poate de fizic, ca mă sufoc, ca încă o săptămână de 12 ore pe zi în monitor,  mese sărite, cafele băute sau vărsate, tot stresul cu probleme rezolvate care fac doar locul altora noi, nu mai pot, nu mai vreau. Și m-am pus pe plâns, cu căștile aruncate în perete, cu agenda aruncată pana în mijlocul bucătăriei. Mi-am spălat machiajul în lacrimi. Ca nu e doar săptămâna asta, e tot anul trecut adunat, e anul asta adunat. Și am plâns pana am simțit ca tb sa mă opresc. It's just a freaking job. Care iti mănâncă jumate de zi de liniște, dar care pe termen lung iti aduce atâtea bucurii. Uită-te în urma, și vezi câte ai realizat. Câte lucruri ai împlinit, dar cati oameni ai cunoscut? cati din ei iti sunt mai mult prieteni decât colegi? Babes, e doar o zi, o săptămână..dar e pe termen lung ești și și ce ai clădit tu.

-De ce nu mi-ai zis ca ai plans? ma uit la tine si vad ca stai neclintita și eu...eu plâng după un email prost. Si ma simt cea mai proastă pt ca sunt atât de slaba..

-Ooh babes, nu esti proasta și nici slaba, ești om ce simte. Atât. Sunt destui nebuni care sa te judece aiurea, care să-ți vâneze slăbiciuni crezând ca asta ii ridica pe ei mai sus..nu ai nevoie să-ți fii și tu inamic! Hai, gata cu plânsul. Du-te la laptop și o sa scriem amândouă un email cum se cuvine.

Nimeni nu spune/ scrie despre ce nu merge, toți pozează în cea mai buna versiune a lor. Și desi știi asta, desi știi ca zâmbetul ala e bine exersat în oglinda, tot cazi în capcana. Așa ca un reminder:  not real!

Friday

On repeat

 

Take a break

 

Relaxed (mindset)

 

Belles de jour

 

Word of the day

 

Girls

Sa ne sprijinim una pe alta pt mine a rezonat în alt mod. Ad literam. Ba chiar am ajutat mai mult fetele, am acoperit mai mult greșelile fetelor, am trâmbițat mai mult victoriile fetelor. Și asta doar pt ca balanta mi se pare atat de dezechilibrata în defavoarea fetelor încât uneori un cot în coastele băieților (unora...mai ales ''acelora'') e chiar permis.

M-am trezit în ultimele zile întrebându-ma dacă a meritat. Dacă efortul, speranța, bunul simt...au meritat. Și nu e vorba de invidie sau frustrare. E cred, o reacție normala la atitudini anormale. 

Rade (imi vine sa scriu ''ca o vrăjitoare'', cu he-he-he.........gluma de tik-tok :) când vorbește de colegele și cunoștințele ei. Cum erau machiate, cum erau îmbrăcate, cum li se adunau colăceii când se aplecau după copil. Cum mâncau la restaurant la masa de langa ea. O întreb cum se simte când spune toate astea, încerc sa aflu ce o face sa privească lumea prin astfel de ochi. Mă ia cu ''ce ai draga, ca doar nu zic de tine''..și îmi dau seama ca oricum nu ar înțelege. M-am gândit ca poate o schimb, ca poate are nevoie de o nuanță de empatie. Și am încercat....Dar unora treaba asta nu le iese. Bunătatea fluturata în cuvinte, mai ales când se descriu pe sine...și bunătatea din suflet, nu au nici o legătură. Toxic. M-am dat la o parte. Sigur continua apucătura ei socială mai departe. Mă gândesc însă la ce au simțit oamenii ce i-au trecut prin fata colților....și sper sa fie bine.

Am fost colege de proiect acum 6 ani. Mi s-a spus sa o învăț, cât pot de mult, ca e doar la început, ca dacă nimeni nu o sa o ajute acum, o sa ne încurce tot pe noi, pe viitor, cu tot ce nu știe. Și..am învățat-o. Am acoperit greșeli, am lucrat în plus, am împins-o în sus, pt ca victoria ei era victoria noastră. Am terminat proiectul și nu ne-am mai revăzut, ajunsese sa îmi chinuie alți colegi...care nu aveau aceeași răbdare, care nu lucrau dublu cât sa o acopere și pe ea. A trebuit sa plece din companie.. Ulterior am auzit cum noi am fost cei care i-au blocat succesul în firma, pt ca am ajutat-o, dar nu destul. A ajuns bine, la o companie rivala, pe poziție mai mare. Nu a rămas loc de buna-ziua, ba chiar întoarce capul când e pe strada. Toxic. M-am dat la o parte, și recunosc, mă gândesc de 2-3-4 ori înainte sa mai ajut pe cineva atât de mult.  

Motherhood. Cate mame atatea idei, atatea atitudini, atâtea reacții. Și e normal!!!! super normal. Fiecare cu ce vrea, știe sau poate. Numai un nebun ar alerga pe langa toți spunându-le ca ce fac e greșit și ca doar metoda lor e cea mai buna. Doar Un Nebun. Răsfăț copilul mai departe cu ce isi dorește. Pt ca l-am învățat sa facă diferența între a vrea și a avea nevoie. Știe sa aprecieze jucăriile de lunga durata, nu cumpara prostioare mici și multe. Știe ce sa aleagă după pasiunile pe care le are. Îl ajut sa le cultive și nu ii impun nimic. Un copil crescut liber, cu încredere în el. Nu îl vreau timorat și încorsetat în reguli de părinte (care încă învață și el lecții de viață), nu vreau sa facă altora pe plac pt ca ''vai ce zice lumea''. Evident ca primesc critici și ochi dați peste cap. Dar știi ce? îmi văd de treaba :)

Mai cred in sisterhood? Da! Inca cred ca avem nevoie sa ne ajutam una pe alta. Dar la fel de bine știu și ca pana sa guști, sarea seamănă foarte bine cu zaharul.