Don’t need that

Tendinta omului e, in general, sa aiba o parere buna despre sine. Poate prea buna… Daca stii ca nu ai facut rau major, rau intentionat, daca stii ca iti urmezi scopul, ba chiar faci si fapte bune pe langa, ajungi sa te simti intratat de bun si de curat incat nu vezi … intregul tablou. 

Smerenia e sensibila, fuge de la omul mandru si  fara smerenie nu stii cand nu mai esti omul Lui. Mi s-a prins sfatul asta de inima, si il pastrez poate mai mult decat alte povete. Stiu ca multi o iau ca slabiciune, si asta nu ma supara, ba chiar ma impaca, pt ca stiu pe cine sa tin deoparte. Insa in acelasi timp ma ajuta sa ii vad pe ceilalti…. altfel. 

Oricat de bun-intentionat ai fi, daca urcusul tau inseamna sa judeci, sa compari, sa etichetezi un altul, ar trebui sa iti fie semn ca nu urci…. Nu in ochii Lui! Te pierzi intro mare de multi altii, care stiu mai bine sa dea sfaturi, sa critice, sa judece, comparand, etichetand… Poti sa fii sigura ca lumea nu are nevoie de invataturi la tot pasul, fiecare se naste cu calea Lui, dupa cum a oranduit-o El. Si de asta nu are sens pt oricine altul care crede ca e atat de bun incat sa le stie pe toate..Nu din bunatate dai sfaturile acelea, nu sunt semne ale evolutiei si experientei tale de viata, sunt doar semn ca te crezi mai bun decat esti. Nu folosi viata altuia, pe care tu crezi ca o repari prin povete si indemnuri, ca sa iti repari un suflet ciobit. Cauta sa te repari pe tine, singura. Tu cu tine.