Parerea mea

De curand am auzit o poveste draguta despre un guru si discipolul lui, pe care, desi era zen, il deranjau opiniile altora si atunci guru i-a zis urmatoare poveste.

Daca un prieten iti trimite prin posta un cadou si pachetul e pe drum, al cui este pachetul? Pai al prietenului , a zis discipolul. Si daca ajunge la tine pachetul si vezi ca nu ti se potriveste cadoul si nu iti place, ce poti face? Pai sa il trimit inapoi! Si atunci al cui e cadoul? Pai al celui care mi l-a trimis, din moment ce il restitui!

Daca te gandesti ca acel cadoul este de fapt mesajul/barfa "trimisa" de cineva spre tine…..poti sa il impachetezi la loc si sa arunci cu el dupa expeditor!

(-sursa: din intelepciunea si atentia Divei)

 

 

Nu sunt eu mai cu trei moatze, nici nu cred ca le stiu pe toate. Incerc tot ce e la un pas departare de zona mea de comfort. Uneori e doar un pas de furnica, alteori e la un pas urias. Dar sunt mereu in cunostinta de cauza atunci cand decid ceva. Ma consult DOAR cu cei importanti pt mine, pt ca DOAR parerea lor conteaza. DOAR lor le dau toate detaliile, toate explicatiile si toate argumentele. Sunt DOAR o mana de oameni, buni si iubitori, alaturi de care m-am desavarsit de-a lungul multor experiente de viata. E posibil sa fie mai mult de o mana, da J

Am spus ca DOAR parerea lor conteaza, asta nu inseamna ca inca parerea altora nu doare. Sper sa ajung candva incat sa fiu rece la barfele si telenovelele pe care altii le creeaza in jurul nostru. Stiu ca e doar o chestiune de timp, si ca ‘’durerea parerii altora’’ o sa  dispara instantaneu. Deocamdata ma lupt cu cateva ore de suparare doar pt ca A a mancat ceva despre noi, sau ca B-C-D-E-F sunt atat de plictisiti sau plictisitori incat e mai fascinanta viata din curtea noastra.

Si dupa cum ziceam la inceput, nu cred ca le stiu pe toate, nu simt nevoia sa transmit din intelepciunea mea de viata, nu imi dau cu parerea despre lucruri ce nu ma fascineaza. Nu simt nevoia sa corectez, sa dirijez, sa emit pareri, fie ca sunt sub forma complimentelor, fie ca sunt sub forma corectiilor. Nu spun ceva in ce nu cred.

Ce am invatat de cand sunt aici, e sa nu ofer sfaturi sau pareri daca cineva nu-mi cere asta. Am invatat ca bun-simtul asta e o forma de civilizatie, pt ca ii tine in loc pe cei care diseaca destine la micul dejun, intr-o pauza de cafea sau la o conserva de peshte la pranz. Nu se nasc drame si conflicte din nimic, nu se dezvolta barfa, fiecare isi vede doar de treaba si viata lui. Probabil ca ALTII au nevoie de mult mai mult timp ca sa invete astfel de lucruri. Poate nu or sa inteleaga niciodata. Asta nu-mi pasa…Ce vreau eu de la mine e ca ‘’durerea parerii altora’’ sa dispara instantaneu cat mai curand.

I am getting there!