Usa deschisa

Am uitat cum e vara! Am uitat cum e sa iesi din casa si sa crezi ca ai intrat intron cuptor! Fetele mai cu vechime din tara gazda, imi recomandau sa nu investesc in sandale, ca e degeaba! Bun zic, da-I cu balerinii! Hahahaha…ma refer la incaltaminte acu! Eeei bine…azi sa leeesin si alta nu! E cald, atat de cald incat umblu in zig-zag cautand bucatile de umbra! Si ma hidratez, beau atata apa incat inelul nu-mi mai joaca pe deget.

Deci cald!

Si evident ca imi fuge gandul la vacanta, mai cu seama cand Diva se intrece cu gluma trimitandu-mi poze cu nisip, balta, si plimbari pe strazi nestiute!

Vacanta noastra e pe vine (hahahahahahaha  cat adevar cuprind aici J  ), planul se tot modifica asa ca deocamdata nu-mi mai chinui neuronii cu asta.

Si mi-a fugit gandul la o vacanta ciudata, ultima petrecuta la grup cu parintii. Eram ditamai caprele cand tata ne-a anuntat ca mergem impreuna in vacanta. S-a lovit de un nu mare cat Tampa. Am trecut toate fazele in revista, refuzam, ne certam, reluam, negociem, acceptam cu gandul ca ‘’las ca vezi tu’’. Asta mai cu seama cand ne spusese ca vacanta o sa fie la manastire in Sighisoara! Asta era tachinarea suprema! Fumam amandoua, ascultam Therioane, Nightwish si Lake of Tears, deci manastirea era ceva…cum adica?

Sa nu ma intelegeti gresit, vorbeam cu Doamne-Doamne si de sarbatori mergeam la biserica, incercam sa fiu om bun, insa un crestin practicant…asta nu eram.

In fine,accept vacanta la grup, cu gandul ca odata ajunsa acolo, la manastirea aia paraginita cu calugari batrani si nestiutori, o sa sar gemuletul chiliei mici si o sa stau undeva printrun tufis ascultand muzica. Imi si pregatisem tinuta: pantaloni negri, tricou de roacker, baticul infasurat la mana si rucsacul in spate. Am trecut triumfatoare prin fata lui tata, ramas descumpanit! Haha! Prima victorie!

Ajungem la manastire, pe o caldura ca asta, asteptand doar sa ma ascund in chilia aia mica si racoroasa.

Numai ca…..soc! nu-s chiliile! Sunt ditamai cladirile! Noi, frumoase, luminoase, flori peste tot! Socul 2: calugarii aceia batrani si nestiutori sunt de-o varsta cu mine, unii cu doua facultati, masterate. Nu doar in teologie ci in filosofie, drept si Stiinte Economice. Ne intampina cu priviri calde, se prezinta. Am impresia ca ii stiu de undeva, imi dau un sentiment de ‘’am mai fost aici’’. Mi se imblanzeste inima nitel dar nu ma las, ma regrupez imediat si strang mai bine pe mana baticul de roacker. Ne primeste parintele staret. Ridic ochii spre el si..timpul sta in loc! Primul gand care mi-a trecut prin cap a fost ca sigur asta e privirea cu care Dumnezeu se uita la noi! O privire calda, senina, izvorata din doi ochi albastri asa cum doar cerul verii e uneori. Ne privea cu cea mai profunda ingaduinta, si nerabdare, cu bunatate! Cu smerenie ne spune ca totul ne e la dispozitie, sa ne relaxam, sa ne racorim, ne invita sa participam la o zi cu ei, la rugaciune, la masa, la treburile zilei si la povesti. Si ma roaga sa nu mai port pantalonii aceia si nici tricoul acela, pt ca desi sunt haine frumoase, totusi, din respect pt casa Lui si calugarii ce vietuiesc acolo, sa port o fusta lunga si un pullover. Da asta mai tarziu, acum sa mergem in chilie sa ne pregatim de slujba.

Socul 3: nu o sa pot evada din chiliile astea, ever! Deoarece  cladirea are cateva etaje. Camerele nu sunt pipernicite, ci mari, luminoase si frumos decorate. Baia pe masura.

Nu apuc sa ma dezmeticesc prea repede pt ca aud toaca si fugim catre biserica.

Si incepe slujba. Prima mea slujba cap-coada. Si incep cantarile rostite clar, o muzica tanguita. Aud clar si inteleg fiecare vers, si apoi ii aud pe preotii din altar, si iar cantarile. Si brusc imi dau seama ca e toata viata lui Iisus pomenita in slujba. Si imi tanguie sufletul, purtat pe muzica celor din strana. Si ma strafulgera pana in adancul fiintei, si ma dezbrac de toate cojoacele si sparg clopotul de gheata in care imi ascunsesem sufletul si incep sa il caut pe Tatal, sa Ii zic, sa Ii strig ca m-am intors acasa, ca L-am gasit! Si nu stiu cand s-a terminat slujba, stiu doar ca vreau sa raman in locul acela, sa nu mai plec de acasa. Deschid ochii si privesc in jur si dau de ochii aceia senini, care ma primisera cu atata bunatate si smerenie. Si nu stiu cum sa fug mai repede in chilie si sa iau cea mai lunga fusta si cel mai simplu pullover!

Si ma intorc apoi, ca sa ii ajut la treburile de peste zi, si muncesc cot la cot cu ei si nu obosesc. Si ma gandesc de cate ori carteam acasa pt un praf ce trebuia sters! Si ne adunam apoi la slujba de seara, si imi continui calatoria si ajung in cele mai ascunse colturi ale sufletului. Am trait intro zi cativa ani comprimati, am stat in fata celei mai sincere oglinzi, si m-am vazut asa cum sunt. Continuam seara stransi la povesti in jurul parintelui, care ne povesteste din ucenicia lui, si ne povesteste de cineva care traia asa si gandea asa, si simtea asa, dar de fapt toate erau asa pt ca ea era asa..Si imi dau seama ca vorbeste despre mine, ca imi raspunde tuturor intrebarilor nerostite. Toate supararile si nelamuririle mele, toate fricile mele erau acolo, lamurite si explicate. Stia doar Tatal de zbaterea mea de suflet si iata ca Parintele mi le raspunde si mi le lamureste. Am inteles harul Duhului Sfant si nu m-am mai indoit de asta.

A fost cea mai limpede si mai clara zi din viata mea. Totul s-a schimbat de atunci. Am vazut lumea cu alti ochi, am inceput sa-mi traiesc vaiata cu sufletul.

Au urmat alte 3 zile lungi cat trei ani, in locul cel mai sigur si mai primitor din toata lumea asta. Am plecat de acolo plangand, cautand solutii cum sa ma intorc mai repede.

Am uitat de tricourile de roacker, am inlocuit muzica veche cu cea noua, si am simtit ca traiesc, impacata si implinita cu viata mea.

Asa a inceput totul, pt ca nu a mai fost niciodata la fel. Fiecare noua calatorie la Sighisoara ma intarea, ma linistea, ma inzdravenea mai tare. Mi-am trait fericirile acolo, mi-am trait supararile acolo, fugind de lume pt a ma gasi.

Am devenit doi, noi doi, si am mers impreuna acolo. Si ne-am luat binecuvantarile de familie acolo, binecuvantari de Imparat si Imparateasa. Am primit dragostea Lui, si sprijinul Lui. Si cu grija Parintelui, cu sfaturile lui, am ales drumurile vietii astfel incat sa ne fie pe placul sufletului.

Inca avem de invatat, inca ne descoperim, incercam sa crestem, si sa ne crestem baiatul stiind de numele Lui, de casa Lui, de dragostea Lui!

Asa cum fiecare are un suflet pereche pe pamant, cred ca fiecare suflet are o casa a lui, pe pamant. Si cred ca acolo e acasa.