Happy New Year!

 

Mesia is born!

 

“After coming into the house they saw the Child with Mary His mother; and they fell to the ground and worshiped Him. Then, opening their treasures, they presented to Him gifts of gold, frankincense, and myrrh.”

No room for lies

 

Inflatie

 Mi-e sete. Ma uit pe lista, recitesc ce am de luat si ma indrept direct spre raftul cu apa. Pun mana pe sticla, desfac capacul si beau cu nesat. E dulce cu gust de zapada, vine de sus, de pe creste si pt cateva secunde respir aer tare de munte. Pun restul in trolley, si merg mai departe. 

Iesim la cafea, cer un cortado. Ma intreaba daca sigur imi ajunge asa o cafea mica. Ii spun ca vreau si o sticla de apa, din cea de la munte. 

Sunday lunch, la restaurantul motat din oras. Comandam desert. Si ce vreti de baut? O apa, zic. Din cea de la munte. 

Se intoarce din vacanta, weekend in Portugalia. Framanta sticla de apa in palme - nici nu ghicesti cat am dat pe apa asta in avion, zici ca beau aur! 

Si imi aduc aminte o poveste: sticla de apa e aceeasi, pe raftul magazinului, dublu la pret in cafenea, cel putin triplu in restaurant, si de 5 ori mai mult in avion. Apa e aceeasi, nimic diferit la ea. Tu insa platesti pretul experientei in care bei sticla de apa.

===============

Graunte sclipitor, clar, limpede, stralucind in zeci de fatete. Cu maini tremurande inveleste globul sclipitor in bucata de catifea, indesandu-l apoi in cutie. Privind intruna peste umeri, pune cutia in seif, inchide usa, pune tabloul la loc si se aseaza din nou pe fotoliu. Mana uscata si tremurata se intinde peste pahar, il ridica la gura si cu un plescait lipicios bea scotchul. Draperiile grele acopera ferestrele largi adancind incaperea in intuneric. Batranul adoarme, cufundat in imensitatea tacuta a unei case goale.

Se iubesc nespus, atat de mult incat nu vad altceva in jur. Doar fericirea si bucuria si pofta si implinirea lor. Trec prin viata fara sa isi dea seama cand si cum. Dintro vacanta in alta, dintro petrecerea in alta. Chipuri se perinda pe langa ei, dar niciunul nu zaboveste prea lung. Ei doi plutesc pe nori, dansandu-si iubirea, in timp ce diamantul ii straluceste pe deget, ca un far… in lumea larga.

S-au oprit acolo, in mijlocul curtii parasite. Din resturi de lemne incropesc un foc, stau adunati langa flacara, impartind o coaja de paine uscata. Ii spune fetei o poveste, sa o linisteasca. Nu stiu unde or sa fie maine, sau ce va fi dupa. Razboiul i-a pus pe drumuri nestiute, neumblate. Au lasat casa in urma, luand doar ce au apucat, de pret, usor de carat in buzunare. Copila a adormit, o inveleste cu haina lui. Din buzunar iese un colt de material, scoate si restul si priveste la bucata cea sticloasa reflectand in multele fatete, flacarile focului, facut din resturi de lemne, in mijlocul unei curti straine, abandonate. 

================

Sunt doar lucruri, fara de valoare, oricat de mare le-ar fi pretul. Nu conteaza, nu valoreaza nimic fara mediul din jurul lor. Nu te sclavari lucrului, nu ii idoliza pe cei care le au. Nu te cantari in pretul lor. Ce ai cel mai de pret, nu e lasat in lucruri… Valoarea e doar in ceea ce cladesti in jurul tau, in iubirea si afectiunea ce o simti, ce o primesti. Nu te lasa atras ca molia de lumina, nu cauta straluciri in lucruri, oricat ar zice lumea ca aceea e implinirea si realizarea. Nu au inteles nimic. Intoarce-le spatele si lasa-i sa se creada mai presus de orice. De la inaltimea lucrurilor or sa si cada. Lasa-i sa se imbete in nebunia lor, crezand ca luxul din jur e #blessed. Lasa-i sa cada, nu te abate din calea ta. Fii insa loial sufletului tau. 

Adulti repetenti

 

Auzite

• E capoasa, stie ce vrea si ce nu vrea, e bataioasa, isi apara principiile si valorile, stiind-o asa ma simt in siguranta, nu am o nevasta, ci un partener. Asta nu inseamna ca totul e usor, evident sunt si incranceneri nascute din caposenia asta, insa chiar si in momentele acelea sunt mandru de ea, pt ca o vad cat e de puternica.
• Nu, eu nu imi ajut nevasta la curatenie. Eu fac ce e in dreptul meu, nu e un ajutor fata de ea, ci parte din responsabilitatea mea pt familie. 
• Construieste-ti viata astfel invat vacanta nu e o evadare, ci o continuare a vietii de zi cu zi. 
• Nu incerca sa faci totul doar tu, ingaduie si celorlati sa isi foloseasca calitatile si experienta dobandita, invata-te sa lucrezi cu oamenii, nu doar pt ei.
• Fii chibzuit, cumpara doar ce-ti tb, uita-te bine la ce alegi, insa daca azi vrei sa uiti de toate si vrei sa te rasfati, fa-o, fara regret. 
• Mentine-ti casa atat de curata incat sa te simti bine, insa nu-ti tine familia prizoniera de dragul esteticului. 
• Calatoreste sa descoperi lumea, nu ca sa faci poze demne de instagram. 
• Nu te grabi sa judeci tot ce vezi sau tot ce auzi. E foarte posibil sa stii mai putin decat ce stiu cei implicati. 
• Foloseste “lasa” doar atunci cand lasi ceva in urma, cand lasi ceva deoparte. In rest scoate-l din vocabular. Nu esti in masura sa “lasi” pe cineva sa faca ceva, sa spuna ceva, sa incerce ceva. Nu te-a pus nimeni sa fii in control asupra altei persoane. 
• Dumnezeu e bun si iertator dar asta nu inseamna ca poti sa treci cu usurinta peste propriile greseli, nu obliga pe nimeni sa te ierte neconditionat pt ca asa e crestineste, ci foloseste greselile in a-ti corecta sufletul. Asuma-ti-le, recunoaste-le, indreapta-le. Nu e nimeni dator sa ti le repare. 
• Nu privi cu un ochi critic alegerile altcuiva, nu aveti de urmat acelasi drum in viata.
• Stai aproape de oamenii lumina, cei care te iubesc si ocrotesc, nu abuza de bunatatea lor. 
• Fii tu pt ceilalti omul cu care ai vrea sa traiesti, dar nu te arde doar ca sa le tii altora cald. 
• Zambeste.

 

Lipiceli

 Moi si pufoase, dulci, degete lipicioase cu glazura si scortisoara se lupta se desfaca bucatile rotunde. Povesti de peste zi, cu ce a fost mai important. Ascult cu nesat si curioasa vreau si mai multe detalii. Ascult. Povestile sunt intrerupte cu momente de pauza. Servetelele trec printr-un maraton de smuceli, doar doar se curata dulceata de pe maini. Povestile se reiau, unii peste altii, se intrerup si rad zgomotos. Ce idee buna au avut sa schimbe scaunele din cafenea, acum poti sa stai bine cufundat in pufosenie. Ochii imi cad pe peretele mare de geam, ploua, cu rafale. Noroc ca am parcat aproape, imi zic. Usa de geam se inchide si se deschide des. Cu fiecare noi pasi ce intra in cafenea vine si un dram de aer cu ploaie. Si iese aroma perfecta. Intind mana catre rotocoala dulce, lipicioasa, pudrata bine cu scortisoara. Miroase perfect, arata perfect. Si incep sa le povestesc despre minunea ce vine din bucuriile mici. 

Suits yourself

 

Belle de jour

 

Leoaica

 Just a reminder: 

Nu renunta la parerea ta,  nu te certa, nu porni conflicte, insa cu gratie si determinare, asumati parerea si apar-o.

Asta doar daca parerea nu e oribil de proasta sau rautacioasa. Fii gratioasa si renunta la ea, be better.

Am terminat sedinta, am rezistat sa nu zic “I told you so”. Am simtit-o, dar nu am zis-o. Am tinut cu dintii de idee, ani la rand, pana la punctul in care ma simteam ca Xena. Insa si pana la punctul in care ma intrebam ce rost are.. ceva imi spunea sa nu renunt. Azi a venit ziua in care determinarea a dat roade. O voce spasita a zis: “ai avut dreptate”…. Ca o ironie, tb sa organizez o echipa, sa reparam ceva ce putea fi evitat, daca ma ascultau…. Si in timp ce scriu asta, ma gandesc daca nu cumva trebuia sa fii vorbit mai tare, poate chiar mai aspru… intratat incat vocea sa nu-mi fi fost ignorata. 

May your day be…

Cum ar fi asta? Sa fie ziua dupa cata frumusete porti in suflet? Pe chip mai ajuta machiajul, dar in suflet? Acolo se vede cu adevarat cat de om e omul!

O tot zic, omului ii e bine sa se puna in fata oglinzii, sa se vada cat e de frumos, sau hidos, macar o data pe saptamana. Nu iti tb lumina nu stiu de care, nici cine stie ce decor in jur, omul cu el insusi, privind in strafunzimea sinelui. Nu mai e nimeni in jur sa te hyper up, nici sa iti susure ce frumos esti, esti tu cu tine. Si daca ar fi ziua dupa frumusete … s-ar schimba lumea! 

Apoi ia-ti un break, ce ai facut bine continua, ce TREBUIE sa schimbi, schimba. Daca e tristete, fa o schimbare mica, in fiecare zi cate una. Bea cafeaua in alta parte, vezi oameni noi, trairi noi. Schimba meniul casei, alege alta ruta catre casa. Schimba-ti stilul, combina hainele altfel, jongleaza cu culorile. Schimbati coafura, culoarea la par! Nu e ca  si cand te faci un om nou, ci doar iti descoperi un nou strat. 

Daca esti obosit, ia o pauza. Daca duci prea mult, lasa-le jos. Daca tu singur faci toate acestea, cere ajutor. Si daca nu-l primesti, uita-te bine cine traieste in nepasare langa tine. Nu-i mai lasa, si lasa-i. 

Daca nu ai ajuns unde voiai, recalculeaza-ti optiunile. Poate esti exact unde trebuie, doar ca in locul drumului ce ti l-ai imaginat, urmeaza o alta cale, sigur o sa te duca unde trebuie. Cineva, inaintea ta, a ajuns deja acolo si a pregatit tot in intampinarea ta. 

Daca iti vezi uraciunea, si mai ai constiinta sa intelegi, schimba-te repede. Pana nu faci mai mult rau, pana nu te uratesti mai mult. Nu iubi banii, nici confortul, nici lucrurile. Niciunul nu iti arata cat esti de realizat, ci cat esti de pierdut. Nu fa rau ca sa ai, nu minti, nu fura, nu umbla cu jumatati de adevar. Nu esti #blessed, nici descurcaret, esti doar unul in asteptare sa-si primeasca plata. 

Daca crezi ca esti perfect, cel mai bun si mai curat, ohooooo vorbeste cu un altul! Cu alti trei macar, intreaba-i pe ei cum te vad, lasa-i pe ei sa-ti fie oglinda. Si asculta bine, tu esti probabil cel care ai de facut cele mai multe schimbari. 

Si iesi in lume, in hainele noi, pe drumul cel nou, cu chipul cel nou, cu vocea si privirea noua. Nu te uita in jur, comparand. Fiecare cu calatoria lui. Dar uite-te in jur ajutand, intelegand, acceptand, iertand. Schimbandu-te pe tine, i-ai schimbat si pe altii. 

 

Today’s treat

 

Oferta

 - Dar e la oferta!

- Dar nu ne TREBUIE! 

Ii aud cum discuta, suntem cu ochii la acelasi produs. Care e la oferta. Oferta e serioasa, insa vorba ei: nu ne TREBUIE. Ii zambesc si trec mai departe. Am prins iar un trolley a carui roata - dreapta sus, se roteste alandala. Celelate roti merg frumos, insa zuza de se roteste nu le ajuta. Isi vede de treaba ei, rotindu-se fara rost, in acel ritm sacadat de ta-dam-ta-dam. 

Ma uit pe lista: am trecut ce vrem, dar…. chiar toate ne trebuie? Incep sa filtrez, ce e nevoie, ce e rasfat. Si lista scade vizibil. Le cumpar doar pe acelea, la casa - bucurie mare, suma de plata nu mai e cu 3 cifre mari si late. 

Ajung acasa si le povestesc revelatia mea: mai e oferta oferta daca nu ne trebuie? Incepem sa gatim, si ce sa vezi? Iese mancarea la fel de buna ca atunci cand bonul la casa avea 3 cifre. Movie night: gasim filmul, ne gasim locurile….. Dar ghici ce lipseste: lucrul care scapase din lista pt ca “nu ne trebuie”.. so… alta revelatie: uneori e bun si ce nu ne trebuie. 

Alta tactica: de acum luam doar ce ne trebuie, si o data la cateva saptamani mergem la cumparaturi doar pt ce vrem. Si facem asta. Iese bine, per ansamblu, la sfarsit de luna se vad rezultate. Bucataria cu spatiile de depozitare respira, nu mai avem acelasi waste food ca inainte. Lunile trec si capatam experienta. Waste bin-ul nu mai da pe afara. Succes clar. 

Ma gandesc cu cate alte lucruri procedam la fel. Haine luate la oferta, dar care nu se potrivesc cu nimic din ce ai in garderoba. Papuci pe care ii iei pt tinuta aia, pe care o imbraci de cateva ori pe an. Haine luate in cateva exemplare, sa fie, pt ca ti-au placut odata. Altele pt ca erau in trend. Multiplicat pt toti ai casei. Lucrurile ce nu-ti folosesc, organizate frumos, sunt tot lucruri care nu-ti folosesc. Arunca, doneaza, da-le cunoscutilor, orice simplificare e o eliberare. Am extins revolutia in toata casa, la produsele de curatenie, cosmetice, de toaleta. Innoindu-le cand ne trebuie, cu ce ne trebuie. 

Frumusetea in simplitate. Minimalism. Dar TREBUIE sa te cunosti bine, sa stii clar ce vrei, sa nu intri in competitia cu cine ce are. Sa nu te definesti in lucruri. 

La pastrare

A pornit ca un jurnal. Eu cu mine, zi de zi. Si o mana de prieteni. A mers asa bine incat mi-au zis “scrie si pt altii, incercarile tale le vor fi de ajutor, poate sprijin…”. L-am facut public. La intamplare am lasat strainii sa se uite in sufletul si inima mea. Am vazut doar partea buna, o comunitate mica, la inceput straini apoi virtuali ce isi cunosteau vietile fara sa isi vada ochii. Tot jurnal. De data asta cu impliniri, cu promisiuni tinute, cu incercari rasplatite in daruri. Le-am dat recunostinta la fel cum am facut inainte cu incercarile trecute. Sa dau mica speranta celor care treceau ei insisi prin incercari, speranta ca merita, ca vor fi intregi si impliniti. 

Am stiut ca nu toti or sa inteleaga, cei noi nu or sa stie totul precum cei de cursa lunga. Nu m-am asteptat la judecati - retrospectiv vorbind, ar fi trebuit sa. Insa am sperat ca si daca vor judeca, or sa se tina deoparte, daca nu ii bag in seama. A fost mai greu decat credeam. Pt ca de fiecare data ziceam “cum pot ei?!”. Vezi tu…. Ne-am crescut diferit. 

Mi-a pasat pana cand nu mi-a mai pasat. Social media si poza care vorbeste cat pt 1000 de cuvinte. A fost mai simplu, cred, si mai complet. Am mutat cartierul acolo, scriind aici doar cand. Tot mai rar acel cand. Am dat mai multa importanta bilelor negre, in defavoarea celor albe. M-am prea preocupat sa le scriu ca le vad, ca le aud judecata, ca prea sar in sus la absolut tot ce scriu. Atat de preocupata incat am uitat de bilele albe. 

Scrie pt ele, despre ce iti place. 

Imi fac curaj, ii spun, si o sa scriu. Inca il adun 😝

 

Note

 

Can you handle?

E gratis

 O sa pun o intrebare de blonda acum. 

Si incepe sa intrebe o bazaconie. 

Nu ii raspund, nici colegii mei nu o fac. Se asterne tacerea. Din partea mea, pt ca eram uimita ca cineva cu o asa bazaconie rostita are un rol asa mare in companie. Ma gandesc ca si colegii mei cred la fel. Intrun final cineva spune: Poate ar tb sa reformulezi intrebarea intrun mod in care nu e jignitor, pt blonde sau alti colegi. 

Ma astept sa zica ceva, un sorry, chiar si unul de suprafata, sau sa o dea pe gluma. Dar nu scoate un sorry pe gura, spune doar ca problema ce tb sa o rezolvam e mai mare de atat. 

Strecor printre dinti un “am putea sa o rezolvam mai repede daca nu ar tb sa pierdem vremea explicand bazaconii “. Curajul care vine la pachet cu mute button..

Primesc un chat, de la colegul cu apostrofatul. Spune el sorry pt ea. “Nah don’t worry! Vorba e o vorba doar, si ce crede ea nu are valoare pt mine.” Ii trimit propunerea mea la problema, omul e fericit, terminam sedinta mai repede. 

Ma ridic de la birou, las castile jos. Imi sorb cafeaua incet, privindu-mi reflexia in geamul biroului. Sunkissed.

Mai usor decat crezi

 Asta inseamna sa fii, in primul rand, onest cu tine. Cred ca integritatea, ca si valoare morala, nu e pretuita suficient de mult. Integritatea nu este printre primele criterii pe care omul le alege cand tb sa aleaga sau sa valideze ceva. 

TREBUIE sa fii integru si  apoi sa te privesti in oglinda sufletului, sau a constiintei daca inca nu ti-ai auzit sufletul. Priveste-te asa cum esti, nu justifica nimic. Privire cruda asupra ta, a faptelor si actiunilor si intentiilor tale. Si daca pt o secunda, o mili-secunda, lasi privirea in jos, arunca-te puternic exact in acel colt al fiintei tale, cauta bine si arunca tot ce te rusineaza. 

Spune nu la tot ce nu e in acord cu tine. Aburul ala de invidie, de indoiala, de judecata, de rautate, de razbunare…Spune-le nu si alunga-le. O sa simti o libertate ce nu ai mai simtit pana atunci! Fii cu bagare de seama ca in restul zilei sa nu cazi din nou in greseala. O sa-ti fie greu o zi doua, o saptamana. Dar apoi devine obicei, si sufletul tau o sa zica NU cu mult inaintea gurii.

TREBUIE insa sa ai o doza mare de integritate pt asta. 

Stralucire

 În fiecare vineri primesc o notificare cum ca a mai apărut o postare pe site-ul companiei. Diverși oameni scriu, ca intrun  jurnal, ceva ce ii reprezintă, ce i-a impresionat, ce vor sa împărtășească și cu alții. Merge bine la o pauza de cafea, ajungi sa iti cunosti și altfel colegii, uneori chiar sa înveți ceva nou. Aleg din toate postările pe cea cu multe poze. Oricât de maiestrite ar fi cuvintele, nimic nu descrie contextul mai bine ca o poza.

Sunt imagini dintr-un parc ce împrejmuiește un lac, oameni în varsta făcând mișcare. copii prinși în alergare și în centru. o familie. O colega s-a întors acasă în China,dupa 3 ani. sa isi vadă familia. Zâmbesc toți larg, și desi cerul nu putea fi mai noros, ceva strălucește din poza. Bucuria lor, zâmbetele lor largi, mă trezesc zâmbind în ecran. Și citesc postarea. Cum a fost reîntâlnirea cu ai ei, cum intro secunda și-a amintit ceea ce nu știa ca a uitat: cum miroase aerul, cum fosnaie copacii, altfel decât în țara în care a ales sa plece. Cum a mers la cumpărături cu sora ei, ca sa pregătească masa pt toată familia. Oameni respectuoși, zâmbind mereu, mergând încet. Mergând încet. Isi da seama ca e singura care se grăbește, împingând cartul printre rafturi. Sora ei o prinde de brat și ii spune sa încetinească, sa stea calm, ca nu au nici o graba. 

Pauza de sorbit cafeaua. Mă gândesc la mine. Nu știu când am mers agale la cumpărături, nicidecum în trecutul apropiat. Am o măiestrie sa împing cartul de cumpărături, schimbându-i direcția cu vârful papucului, ca sa iau curba cea mai scurta ca sa ajung cât mai repede la raftul x. Și stau acum, cu nasul în cana de cafea, citind cum un altul și-a dat seama ca tot ce facem e o goana. Goana în care intram din inerție, ca sa nu rămânem în urma, ca sa nu ii încurcăm pe alții...? Merg amândouă încet, bifând lista de cumpărături. Se întorc acasă, încet, cărând plasele (nici nu îndrăznește sa ii spună surorii de taxi-ul din fata pieței). Toată familia participa la gătit, Generațiile de femei pregătesc minuni culinare în timp ce generații de bărbați scot masa în curtea interioară și aranjează setul. E deja târziu când cina e gata, isi aprind lampioanele și continua cu masa pana târziu în noapte. Recuperează intro noapte toate cinele pierdute în 3 ani. Scrolez în jos sa văd pozele. Oameni simpli, cu obrajii îmbujorați, zâmbind, Ținându-se în brațe. Nu ii cunosc dar mă bucur pt ei de parca am fi noi, cu toți ai mei, acolo. Resturi în farfurii și castroane aproape golite, intrun haos de șervețele și pahare răsturnate. Nu am văzut o dezordine mai mare care sa spună cât de mare e bucuria, și relaxarea lor.

Aștept cu nerăbdare o noua vineri, sperând sa mai scrie. Și scrie! de data asta au fost sa viziteze un castel foarte vechi ce stăpânește orașul de pe un vârf de munte. Din nou poze, fete brăzdate de vânt și frezele dantuite ca intro joaca. Același cer noros și aceeași lumina din fetele lor. Povestește cum a trecut săptămână, ce au mâncat (acum știu sigur ca o sa comand Chinese pt cina), cum și-au petrecut serile...Prind curaj și ii scriu pe chat. Ca tocmai citesc postarea ei, și ca aș vrea sa nu se oprească, pt ca fericirea și bucuria ei îmi spune din nou cata frumusețe e în simplitate. Îmi raspunde pe loc, îmi mulțumește ca i-am scris, dar ca nu crede ca o sa mai scrie... ca suntem o mana de oameni care ne-am bucurat de postările ei, însă mult mai multi ai fost cei care, intrun fel sau altul, și-au arătat critica și judecata... Ești sigura ca vrei sa fii atât de intimă? ești sigura ca vrei sa vadă managerii ce mâncați voi în curtea interioară a blocului? Au făcut-o sa se simtă mică, murdara, judecata.  Și mă gândesc cât de mult știu ce simte, cât de urate sunt Judecățile acelora, și cm raționalul din tine iti spune sa pui zidul, ca sa nu mai dai acces tuturor răutăților....Știu cum este, ii spun. Oamenii stricați sunt atât de stricați încât se cred cei mai cei. Drepți în nebunia lor ei cred ca pot sa te judece, sa iti critice alegerile. Nebuni în nebunia lor. Ignora-i! pur și simplu uita de ei, ii zic. Când ai nevoie de un sfat, nu te duci la nebunul din colțul străzii, acela fără nici un rost decât în a striga și critica pe alții. Nu te duci la el, ci te duci la cel în care ai încredere. în el ca om, în el ca înțelepciune...Nu lasă stricații sa iti influențeze viața. 

Si imi dau seama ca ce ii spun e ce am eu nevoie sa aud.

O noua vineri, o noua postare. Începe prin a mulțumi celor ce s-au bucurat pt glimpse-ul din viața ei, cum nu i-a fost ușor sa scrie, dar ca a făcut-o pt ca vrea sa fie printre cei care aduc lumina și bucurie. Spune cum crede ea ca mai multe luminițe mici, raspindite peste tot, pot alunga întunericul și răceala răutății. Știu ce o sa fac sâmbătă dimineață! 

Obvious

 

His promise

 

MOOD

 

This

 

MOOD

 

Secret ingredient

 Is love, always. 

La o cafea

 Aburii calzi si aroma de cafea, telefonul in mana. Aka plimbarea de dimineata. Bine infofolita in haine calduroase, cizme imblanite cu blana de pe macar o oaie sau ce o fi in ele, starbucks cu de toate, si…. mergi. Cu nasul in telefon. 

Pana cand aud zarva mare. Pescarusi si gaste se cearta pe limba lor. Cineva s-a oprit langa rau ca sa le arunce paine. Ridic ochii si vad aburul apei cum se ridica peste copaci, peste case, iarba e acoperita de un strat de gheata, pescarusii zboara in cercuri planand deasupra gastelor adunate in formatiune de lupta.  This is Sparta! Parca le si aud! 

Pun telefonul in buzunar, imi strang degetele in jurul canii calde de cafea, inspir aerul tare de iarna, imi intorc fata catre soare si stau, cu ochii inchisi, ascultand pasarile, franturi de vorbe ce vin de pe pod, freamatul copacilor, si  beau cea mai buna gura de cafea ever.