Ce zic ei

Prima zi dupa vacanta nu ii e nimanui pe plac.
Umblam toti pe holuri ca niste ursi scosi din hibernare.
Pe la 9 am inceput sa ne dezmeticim, niscaiva bolboroseli si cascat pleoscait se auzeau de ici colo.
Eu cafeaua intro mana, castile in urechi, incercam din rasputeri sa ma rup din i-wanna-go-home.
Nu mai stiu cine a dat strigarea sa ne adunam la cafea.
Cer un Toffe Nut din obisnuinta....primesc un nononono..pana si bradul cu luminite l-au adunat! Si in surdina nu mai sunt jingle bells. Ma simt ca dupa potop.
Valentines day e dupa colt, o sa fie pink macar.
Nu ma asculta nimeni. Dar nici eu pe ei. Bolborosim monosilabic pana ne cufundam in canapele.
Ii punem in prim plan pe cei care au fost acasa. Mno, cum mai e? Zapada, frig?
-Da, mult. Si carnati..
Si de aici discutia se intinde catre un alt tip de mezel, care conduce violent, agresiv, turand, schimband benzi, taind calea..Ca asa se vede cat de descurcaret e baiatu. Ce sa mai spui de politete, de semnele facute frumos cu mana cand esti intro intersectie aici. Si nu glumesc.
Apoi discutia s-a dus catre un alt fel de sortiment culinar care tb sa impresioneze. Trantind telefonul pe masa, alaturi pe apa minerala italiana. Ca asa face baetii fini. (Noi aici nu avem prea multe sortimente, vreo 3-4, si chiar daca acasa par de fitze aici sunt mai ieftine decat carpatina..)
Si discutia despre bani si case.
Si concluzia ca la ei, la Italia, tot e mai bine, ca mai e si-n Ioropa.
Altul ne povesteste de Belgia si Olanda, unde a fost el. L-am sarit repede, ca nu era nimic senzational-extraordinar in poveste.
Revenim la cei care povesteau de carnati.
Si de mamaile care se vaita, atunci cand nu se dau mari.
Partea asta a fost mega haioasa pt ca o povesteau baietii, prin ochii lor.
Si zau ca o experienta ca asta merita traita.
Eu ochi si urechi, stiam ca urmeaza hohoteli.
Incepe C (c de la cinic, dupa un divort neasteptat) si ne zice de o domnita, care la masa de Rev se pusese pe rezolutii. Sa mai mearga si ea la un coafor, si la mini-pidi (il corectez, mani-pedi). Si la o cafea, asa ca fetele. Sa-l mai lase si pe el acasa la schimbat scutece. Ca ea se sufoca. Ca miroase a legume fierte si nu a parfum. C, saritor din fire, ii sare in ajutor. Nu de alta, dar le mai auzise in trecut de la fosta.
Mno, aici a pecit-o ma gandesc. Si-l intreb: i-ai dat sfaturi si exemple de altele care pot, pt ca se organizeaza altfel?
Un "ihi...nu trebuia?" imi e confirmarea. "Nu trebuia?"
Nu, pe domnitele care se vaita trebuie sa le lasi asa, pana se termina apa din ibric. Apoi sunt cool din nou.
Ele nu au nevoie de sfaturi si pareri, cu exemplele le dai rau de tot la buba.
Sunt putine cele care folosesc comparatia in sens constructiv.
Continuarea: "da ce, eu nu stiu? Ca pe cand aveam eu si faceam eu, alea de zici tu nu stiau sa puna cafeaua la fiert"
Omu nu a reusit sa redea la mod repetitiv toate cele auzite, dar se incadrau in tipar. A decis si el ceva, sa nu se mai bage..atunci cand e cazul, in a fii sfatuitor de taina si nedorit de nimeni.
Pacat... de maine iar vorbim despre masini la cafea.