luni, 2 ianuarie 2017

Stralucire

Aveam odata un inel cu un topaz, mare. Mi-l facuse tata, de majorat. Nu stiu sigur pe unde e, sunt prea zuzu pt astfel de taskuri. Dar stie Ubi. Avea exact culoarea cerului de azi. Topazul adica. Albastru asta pastelat, cu stropi de stralucire. De la gerul de ianuarie. Cerul adica.

Sunt in dormitorul mare inundat de lumina. As putea zice ca e vara,cerul pastelat, florile galbene stralucind pe pervaz. Cred ca o sa fie o postare lunga!

De jos se aud baietii mei, construiesc cu Lego. Sunt atat de concentrati incat nu si-au dat seama ca m-am strecurat. I still got it! M-am furisat mereu, in vazul lumii, atunci cand am avut nevoie de mine. Eram invizibila in mijlocul lumii, imi construiam un micro-univers in plina aglomeratie. (Ciudat nu? Mai ales intro lume in care majoritatea vor exact centrul atentiei..). In globul meu invizibil imi desfaceam atomii, ii treceam prin sita, curatam albul de negru, uneori pastram si griul...pt ca mergea bine cu rozul, si ma construiam din nou. Aruncam ce era de lepadat, si din vechi faceam ceva nou. Ieseam din glob, in plina agitatie pamanteana, si respiram, cu emotie, primul aer de lume. Daca vibram pe aceeasi frecventa ramaneam. Daca nu, schimbam totul. Decor, personaje, garderoba. Libertatea de dupa, sentimentul ala de usurare, marca un nou capitol.
Nu aveam un calendar, plan sau timing pt asta. Se intampla de obicei cand ma simteam sufocata.

Cu trecerea anilor, primul aer de lume de dupa o noua schimbare il respiram cu teama. Mi-era teama ca ii pierd pe cei din jurul meu, fara de care credeam ca nu pot. Am facut de cateva ori greseala de a aduce personajele in decorul meu schimbat, crezand, sperand, dand sanse, renuntand la mine, umilindu-ma. Concluzia era aceeasi: nu-si mai aveau locul. Si am invatat sa renunt...nu era vina lor(ba da, era)ca eu trebuia sa ma schimb din nou. Era vina mea(ba nu era) ca nu mai suportam compromisurile, si zambetele diplomatice.

Nu m-am dat in vant dupa fatade niciodata. Dupa interioare da, fara nici un dubiu!

Nu mi-am facut rezolutii pt anul asta. Am renuntat la asta acu cativa ani. Mi se par depasite. Iti fixezi niste tinte care posibil, foarte posibil, te duc pe alt drum fata de cel harazit. Ramai blocat ca molia la lumina, falfaind dupa niste planuri care te ard, in loc sa iesi pe geamul deschis si sa zbori spre tinutul-care-te-descopera.

Nu ma simt sufocata de data asta. Nu de asta m-am bagat in glob. Ci pt ca simt ca am marcat niste nivele noi. Si vreau sa invat, nu mai separ atomii, ci inalt alte nivele. Ma maturizez tarziu, zice Ubi. Good, ii zic. Nu cred ca vroiai vreo babuta obosita de viata..

Am inteles destul de greu de ce casele sunt asa aici. Dormitoarele mari,scaldate in soare, sus la etaj. Camerele de jos asa...stranse ca intrun cuib. Fara hol la intrare. Pt ca pe cei pe care ii primesti, ii primesti direct in inima casei. Si unde esti mai acasa, decat intrun loc cozy, numai bun pt cuddling? Ii ai pe toti aproape, stransi in tine, nu te simti singur nici in serile lungi si ploioase. Nu te ia melancolia pt ca e mereu cate un zvac alaturi ce te tine treaz.
Dar in dormitoarele mari si luminoase, esti tu. Ca intrun studio de pictura, te creezi, te cresti, te re-faci. Doar tu si cerul pastelat, si florile galbene stralucind pe pervaz.

10 comentarii:

  1. Ce imi place cum ai scris azi... I just love it! ♥♥♥
    Si eu chiar mi-am facut o "lista de rezolutii".... hahahahaha!!!
    Pentru prima data in viata! Mai "scriem" asa o postare la sfarsit de an? Eu cu lista tu.. fara! pupici!✿⊱╮

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Facem facem! Acu stii unde am disparut ;)

      Ștergere
    2. Si dormitorul meu este tot sus ... dar tu stii deja! :))

      Ștergere
  2. Ai ales un mod foarte interesant de a descrie lucrurile însă cred că am înțeles ce ai vrut să spui...Nici eu nu plănuiesc nimic, mă las purtată de vânt, încotro va merge acolo să fie.

    E bine că te poți furișa, că recunoști când ai momente în care ai nevoie de timp cu tine și că știi cum să te modelezi. Eu cred că încă lucrez la asta.

    Îți doresc un 2017 frumos, pe plan sufletesc și pe toate celelalte planuri! Inima căsuței, ce frumos sună.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A...nu am ales cuvintele..m-ar stresa prea tare. Le scriu insa ca la dictare, dupa gandurile si simtirile inimii :)
      Cunostinta de sine....asta ar tb sa fie o necesitate, precum respiratul..ar opri atatea irosiri in viata!..
      Un am minunat si tie!:)

      Ștergere
  3. Imi place povestea creata.Iti doresc sa ramai la fel de visatoare ,iubitoare si constiincioasa fiinta de pe pamant!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ;) multumesc :)
      Dar nu e o poveste creata, sunt chiar doua file din jurnal ;)

      Ștergere