It's all about this

Ma apuca uneori nostalgii - melancolii- doruri..le simt tristetea, dar le simt si dulceata.
Este o stare confuza din care as vrea sa ies...dar in acelasi timp parca nici prea....
Asa ca o imbratisez, ma las purtata de val si incerc sa descopar. Vad pe parcurs!
Si vad ca am doruri simple, plimbarea pe strazile intortocheate din centrul vechi, nametii mari, padurea din spatele casei, mirosul de iarna, lucrusoarele de acasa...Atat de banale, cu atata intensitate! mi-e dor de pasii facuti pe holul casei, si drumul tiptil pana la bucatarie, unde pregateam cafeaua si frunzaream tableta pana se trezeau baietii. mi-e dor de lumina ce se strecura prin voalul perdelei, mi-e dor de decoratiunile (unele) pe care mama le pastra de pe vremea cand eram mici. Mi-e dor de ei! mi-e dor sa ma mai sacaie cu intrebarile lor :) mi-e dor sa-si mai faca griji inutile pt noi. Mi-e dor sa il vad pe tata emotionat cand deschid cadoul de la ei. Mi-e dor sa ne asezam toti la masa, si sa povestim, sa fim toti.
Anul asta nu mergem acasa de Sarbatori. Or sa vina ei pe rand la noi, e bine si asa! Asa ca traiesc cu dulcele -amarul asta, aduc multumire pt frumosul de atunci, si cer iertare pt nerecunostinta de atunci!
Aduc multumire pt binele de acum, si cer iertare pt nerecunostinta de acum!.....
Cele mai frumoase amintiri? imi aduc aminte fetze, zambete, imbratisari, sarutari....nu-mi aduc aminte de cadouri!....sau nu cu aceeasi intensitate.
Cred ca asta e, pt mine, magia Craciunului!