Minunea din Ajun

Ca o recunoastere, si o multumire!
Noul drum pe care l-am ales acum 3 luni, nu e unul lin si usor. Nici nu cred ca ar fi putut sa fie altfel. Am luat o hotarare, cand am simtit ca nu mai putem acolo, si am venit aici, sa cladim din nou. Si bineinteles ca au fost obstacole, si am simtit ca e prea mult sau prea greu. Si atunci venea rezolvarea Lui. Cand nu ne asteptam, de unde nu ne asteptam. Cu un semn inainte, cat sa stiu ca e El, cat sa ii spun ''Multumesc!''
Si pt ca la orice inceput e nevoie de multe hartii.....(acele hartii..), au fost si cateva (multe) nopti albe..si ganduri. Evident tot ce ne impaca si linistea era gandul ca bebe are tot ce ii trebuie. Si ca e un inceput, ca in 3 luni aici, am reusit ce nu am fi reusit in tara. Si ca e nevoie de timp pt a se aseza toate.
Si cand ne-am impacat cu gandul ca ''asta e, e un Craciun, or sa fie si altele! sa il facem pe acesta un Craciun al dragostei si bucuriei!'', Cineva ne-a facut o minune, de unde nu ne-am asteptat, din nou! si ieri seara, la ora cand toate se inchideau, am fost spiridusii Mosului, alergand sub cerul instelat, mana in mana, in orasul plin de luminite. Am simtit ca cerul s-a continuat cu pamantul, ca e totul un tot, si ca El e pretutindeni!
Si asta e marturia mea!