Miracole, cand vrei sa vezi

 

Ieri incepuse destul de greu, ma luptam cu mine sa ma dau jos din pat, am zgribulit pana la metrou, la birou am intrat direct in sedinta, apoi un task urgent, pana am ridicat ochii din monitor au disparut si covrigii.
Apoi ziua a devenit si mai dura, cu niste cuvinte atat de nepotrivite, cu (macar) atata intelepciune adunata in viata incat sa aleg sa nu mai continui!
Am avut colegii aproape, imediat au vazut ca e ceva in neregula cu mine, straduinta lor de a ma scoate din stare a insemnat enorm!
Am plecat spre casa, cu o stare grea, nu puteam trece peste dezamagire, Ubi era si el trist auzind de patanie...Insa totul s-a schimbat neasteptat!
O conversatie avuta cu un batranel, cu parul alb, si zambitor cum nu se mai poate! a reusit sa faca ceea ce nu credeam ca se poate! mi-a luminat seara si mi-a dat o stare de bine molipsitoare incat l-a vindecat si pe Ubi! in cateva cuvinte, din cateva intrebari, m-a facut sa imi raspund singura, si sa vad cat de binecuvantata mi-e viata! pt ca am o familie unita prin dragoste, nu prin compromis, pt ca impreuna am ales un drum pe care ne sprijinim reciproc, pt ca intotdeauna or sa fie in jur oameni atat de buni incat o sa ii uiti pe cei rai, ca daruirea nu are pret cand e facuta din dragoste si inima curata! Poate a fost cea mai ieftina cafea, dar sigur a fost cea mai buna cafea! :)