vineri, 29 martie 2013

Well Buddha, te inseli!

Pt ca eu chiar nu ma culc pe o ureche  cum ca as avea timp! dimpotriva, fiecare minutel calculat si folosit! am redescoperit multi-taskingul casnic, cu mai multe trebusoare facute in acelasi timp! pot sa ma machiez rapid in timp ce tin bebelul in brate in pozitie de drepti pt "bacaitul" de aer de dupa masa, pot sa ma spal pe dinti in timp ce vorbesc la telefon, pot sa ma pieptan in timp ce ma incalt, pot sa sterilizez in timp ce strang in bucatarie-fac cafeaua si pregatesc o gustare pt Ubi. Care Ubi nu e nici el mai prejos! si cu toate acestea, unde trec orele? unde trec saptamanile? ne dam seama ca a mai trecut o zi cand vedem mocutza fericita care da din manute cand ii facem baita de seara! si ne dam seama ca a mai trecut o saptamana cand e "Teatru TV" la...tv!
Azi spre exemplu am crezut ca-mi plezneste ceva pe undeva! :) trebuia sa fiu la ora fixa, 12 si anume, la un birou de primarie pt indemnizatia de crestere (cate povesti si aici....) asa ca lansez rugamintea la Ubi pt ajutor si insotire. Buuuun, dau copilului sa haleasca, numai ca il apuca foamea cea mare ( nimic nu e mai tare ca foamea ce mare!) asa ca repede ii dau haleu. Se intinde micutzul ca naaah..ne pupam cu balute de laptic, ne jucam cu manutele, tzipam din cand in cand..Terminam cu papatul, hai cu imbracatul! Ma uit laceas, mai aveam 45 minute, suficient! Nooop, gresit! pt ca bebe....presteaza! il vad numai cum scoate privirea concentrata, gurita stransa si...parfumul ne inunda! omul umple scutecul de ....respect! :) asta cum o mai grabesti? n-ai cum! faci copilului galerie si te uiti la ceas sperand ca trece timpul altfel! si trece! cum vrea el! in sfarsit imbrac copilul, Ubi pregateste masina si zbaaar! hai cu primaria! dupa cursa nebuna prin oras....Dar ajungem! stau la coada, cum altfel? 2 persoane. Ma gandeam ca scap repede, dar am uitat ca suntem in Romanica. Iese doamna cu pricina din birou...cu hartia igienica cuibarita in palma....buuuun zic, are omul o nevoie, ce sa zici? se intoarce dupa ceva vreme, mai pofteste pe cineva in birou. Eu astept, de fapt nu astept ci il bazai pe Ubi ca sa vad ce face bebe. Apoi iese doamna again...de data asta cu o cana! eu astept! se intoarce, mai baga un om in birou. Ma uit pe geam! cum? e cerul senin?? vazusem soarele, dar nu m-am uitat mai sus de atat! intru in meniul "graba"! acasa mai repede, sa scoatem puiu mic la plimbare! deja ma batzaiam de pe un picior pe altul! se deschide usa si intru! astept...sa caute actul! nu e? cum? doar am depus cerere! pai da, dar nu e! ii trece in final femeii prin cap sa ma intrebe daca m-am casatorit recent! acum doi ani e recent? cica da! si asa gasim actul! si gata!
Am ajuns acasa! am luat tanculetul si ne-am plimbat! :)))) fuuuun! :)

Un comentariu:

  1. Off...nu e chiar fun...dar trebuie toate rezolvate. Nu ai cum face altfel. Timpul chiar trece mai repede decat ne dorim. Ori poate ca vrem sa facem prea multe. La asta te-ai gandit? :)

    RăspundețiȘtergere